Smecheria lui Mario Draghi: cum a reusit seful Bancii Centrale Europene sa calmeze pietele. Deocamdata…

Acum un an, Mario Draghi a rostit doua propozitii care au produs o mica schimbare in evolutia ulterioara a crizei datoriilor suverane. “In timpul mandatului meu, BCE va fi pregatita sa faca tot ceea ce este nevoie pentru a apara moneda euro. Si, credeti-ma, va fi de-ajuns!”

 

draghi1

Vorbele sale nu au ramas nefundamentate. Sase saptamani mai tarziu, Draghi a prezentat programul de tranzactii monetare directe, OMT, prin care BCE urma sa cumpere bondurile pe zece ani ale tarilor aflate la ananghie. Obligatiunile Italiei si Spaniei au scazut la niveluri acceptabile, desi BCE nu a folosit niciodata acest program. Practic, el s-a manifestat ca o plasa de siguranta care a dat incredere investitorilor.

Dar problemele incep sa apara. Curtea Constitutionala a Germaniei va vota in acest an legalitatea OMT-ului. Incertitudinea politica din Sudul Europei si volatilitatea pietelor financiare sunt conditii pentru o reizbucnire a crizei economice. Multi analisti au considerat ca lui Draghi i s-au atribuit mult prea multe merite in conditiile in care el nu a reusit sa stinga focul, ci doar i-a limitat proportiile. Deocamdata.

Inainte de discursul istoric al lui Mario Draghi, Banca Centrala Europeana intervenise pe piata obligatiunilor, printr-un program de achizitionare de titluri de valoare, numit SMP. Atunci cand Grecia ardea, in mai 2010, misiunea SMP-ului era sa-i apere pe ceilalti membri din zona euro de contagiune. Timp de doi ani, BCE-ul acumulase bonduri ale Greciei, Irlandei, Portugaliei, Spaniei si Italiei in valoare de 200 de miliarde de euro. Programul nu a avut insa un mare succes, intrucat de fiecare data cand a facut referire la el, BCE a spus ca este pe termen limitat si temporar.

OMT-ul, in schimb, nu are o data de “expirare”. Germanii s-au opus cu vehementa acestui program si, chiar daca o decizie nefavorabila a Curtii Constitutionale nu ii va afecta existenta, germanii ar putea sa isi impuna o serie de amendamente la masa negocierilor, ceea ce ar determina slabirea OMT-ului. Tototdata, ar conduce catre o scadere a increderii in piata si la o noua situatie de criza.

Programul lui Draghi a avut succes pentru Spania si Italia, ale caror dobanzi la obligatiunile pe zece ani ajunsesera la 7,4%, respectiv la 6,5%. Odata ce OMT-ul a fost anuntat, dobanzile bondurilor au scazut la 4,6%, respectiv 4,4%.

Acum, cea mai mare problema a OMT-ului este insasi existenta sa. Daca Spania si Italia ar intra in probleme, atunci masina de printat a OMT-ului va fi pusa in functiune numai daca guvernele celor doua tari se vor pune de-acord in privinta altor masuri de austeritate. La fel, Irlanda si Portugalia trebuie sa isi faca propriile socoteli daca se califica sau nu pentru ajutorul financiar de la OMT.

Presa financiara internationala a comparat situatia in care se afla Mario Draghi cu o scena din Dirty Harry. Clint Eastwood se confrunta cu un spargator de banci. Acesta, ranit, isi ia arma, un Magnum 44 si, amenintandu-l pe Eastwood, ii spune ca este cea mai puternica arma din lume. Dar lipseste un amanunt: a uitat daca a folosit toate cele sase gloante, sau numai cinci dintre ele. Eastwood nu a stat pe ganduri:”Crezi ca te simti norocos, ticalosule?”

Cam in aceeasi pozitie este si Draghi, pentru ca atunci cand va trebui sa foloseasca OMT-ul, va trebui sa isi puna in fata oglinzii aceeasi intrebare.

Timp de un an, OMT-ul a trecut prin numeroase transformari. O conditie esentiala este aceea ca tarile care vor sa primeasca ajutor prin OMT trebuie sa aiba acces la pietele internationale, or OMT-ul a fost construit tocmai pentru ca tarile lovite de criza sa aiba acces la pietele internationale.

In ocaziile trecute in care Fed a redus sau a incheiat programele de cumpărare de active, a existat doar o usoara „scurgere” a lichiditatii generate de Fed catre obligațiunile europene. Nici măcar cursa dupa randamente ridicate n-a fost suficient de puternica pentru a compensa temerile investitorilor față de problemele din zona euro.

Ce este diferit de data aceasta, cel putin în ceea ce privește zona euro, este ca relaxarea cantitativa a interacționat cu promisiunea lui Draghi de a impulsiona nivelul capitalului catre un punct despre care FMI nu crede că ar fi sustenabil.

Analistii compara OMT-ul cu o bomba nucleara. La fel ca aceasta, este mult mai eficient atunci cand sta pe margine, la vedere.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1