Povestea Frantei: intre mandrie, protectie sociala si declin economic

Ani de zile, europenii s-au plans de influenta si puterea Germaniei pe care le exercita in Europa. Stabilitatea si prosperitatea de pe Batranul Continent si, in special din zona euro, depind in mare masura de germani. Dar ce se intampla cu Franta?

 

franta

Declinul lin spre care se indreapta Franta ne fac pe toti sa ne intrebam daca presedintele Francois Hollande este omul potrivit care sa impiedice Franta sa se duca la vale. In joc sunt multe, inclusiv daca sistemul social democrat mult trambitat de francezi de zeci de ani, care le-a oferit cetatenilor un standard de viata ridicat, poate sa coexiste cu o combinatie intre globalizare, o populatie imbatranita si cu socurile fiscale ai ultimilor ani.

Misiunea lui Hollande este destul de dificila. In primul rand, trebuie sa reduca cheltuielile guvernamentale si sa impuna multe reforme legislative, numai ca in Franta parca lipseste vointa. Germania se teme ca Hollande pur si simplu nu are curajul politic sa isi confrunte aliatii si sa impuna deciziile necesare.

Provocarile Frantei sunt mari. Este vorba despre o natiune a carei imagine este aceea de lider european si putere la nivel global iar viata in Franta este atat de confortabila, incat pentru multi, ziua socotelilor pare destul de departe, in special datorita protectiei conferita de sindicatele puternice din tara.

Francezii sunt mandri de modelul lor social. Pensiile si asigurarile de sanatate sunt bune, multi francezi se pensioneaza la 60 de ani sau chiar mai devreme, au cinci sau sapte saptamani de vacanta in fiecare vara iar angajatii full-time au o saptamana de lucru de 35 de ore si multe protectii legislative in fata angajatorului.

Intr-o economie globala mult mai competitiva, este interesant de vazut daca Franta isi mai poate permite modelul sau de protectie sociala. Conform trendurilor actuale, raspunsul este clar – nu! Fara schimbari structurale in domeniul pensiilor, taxelor, beneficiilor sociale si al legislatiei muncii, Franta nu va reusi.

Acum, in franta, Socialistii s-au transformat in niste adevarati conservatori, zbatandu-se sa apere ceea ce Franta a reusit sa obtina in ultimul secol.

Dar cresterea economica este mult mai lenta decat in Germania, somajul este ridicat, cheltuielile guvernamentale inseamna 57% din PIB (cele mai mari din zona euro) si guvernul angajeaza 90 de functionari publici la 1000 de rezidenti, spre deosebire de Germania, unde raportul este de 50 la 1000.

Costurile salariale pe ora sunt mari iar cheltuielile sociale inseamna 32% din PIB, cele mai mari din randul tarilor industrializate. Cresterile salariale reale depasesc cresterea productivitatii iar datoria nationala depaseste 90% din PIB.

Mai vreti? 82% din locurile de munca create anul trecut sunt pe baza de contract cu perioada determinata, masura care vaduveste clasa de mijloc a Frantei si care ofera un standard de viata precar unei intregi generatii, indiferent cat de mult oamenii ar munci sau ar studia.

Productivitatea muncii in Franta, probabil cel mai important indicator al economiei, este destul de mare, dar se afla in scadere. Problema e ca vacantele lungi si cele 35 de ore pe saptamana pun o presiune mare pe corporatii si pe economie.

Companiile franceze sunt competitive, insa 90% dintre acestea au zece sau mai putini angajati si nu se gandesc la o eventuala expansiune din cauza taxelor uriase si a legislatiei muncii care este foarte inflexibila.

Daca vorbim despre Franta, ne referim la o natiune mandra si, putin egoista pentru ca fiecare sondaj efectuat reflecta dorinta francezilor de a schimba ceva in tara lor, atata timp cat efectele acestei schimbari nu ii afecteaza pe ei.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1