O problema de timp? De ce inca nu a intrat economia zonei euro in deflatie

Cea mai mare necunoscuta a crizei financiare este de ce zona euro nu a intrat inca in deflatie.

somaj1

Deflatia consta intr-o scadere prelungita a preturilor, cauzata de cantitatea monetara aflata pe piata. O consecinta a limitarii creditarii, de exemplu, este deflatia, care afecteaza cererea de produse, bunuri si servicii. Pentru a preveni deflatia, Bancile Centrale scad dobanzile la creditare pentru a incuraja creditarea.

Multe dintre economiile zonei euro s-au contractat fata de varful atins in anii 2007 – 2008. Spania s-a contractat cu 5%, Portugalia cu 5,6%, Irlanda cu 6%, Italia cu 6,8% iar Grecia cu 20%.

Sudul Europei sufera de cea mai grava depresie de la Al Doilea Razboi Mondial. Exceptand Irlanda in perioada 2009 – 2010, inflatia a ramas pozitiva in majoritatea tarilor inainte de criza.

Deflatia, insa, este cea mai mare sperietoare a economistilor si a guvernelor. Exemplul de care se tem toti este Japonia anilor ’90 care a suferit zece ani din cauza unar putea sa se apropie cu pasi rapizi de deflatie. Spre deosebire de Fed, Banca Centrala Europeana a avut mainile legate in a actiona urgent din cauza suveranitatii statelor nationale si a politicilor practicate de acestea.

Institutul Francez de Statistica (INSEE) ofera cateva explicatii pentru care inca zona euro nu a intrat in deflatie.

Incepand cu 2009, situatia economica in tarile din zona euro a evoluat cu totul si cu totul diferit. Daca PIB-ul Germaniei a crescut cu 1,4% fata de momentul in care a crescut criza, economiile Spaniei si ale Italiei s-au subtiat destul de mult. Franta a ramas aproape constanta, inregistrand o contractie doar de 1,1%.

Apasa pe imagine pentru a o deschide

Apasa pe imagine pentru a o deschide

Rata somajului in Germania este de 5%, in timp ce in Spania a ajuns la 26%. Toata lumea ar crede ca inflatia ar trebui sa fie mai mica in Spania si in Italia comparativ cu Germania. Dar, de fapt, a fost invers.

Acest paradox se datoreaza metodelor diferite folosite de tarile in cauza pentru a masura inflatia si in componenta cosului de baza al consumatorilor. Salariile au crescut in Germania cu 1,2% fata de 2009, pe cand in Spania si in Itala au scazut.

Dinamismul inflatiei in Spania si in Italia se datoreaza impozitarii indirecte care a contribuit anual la inflatie cu 0,7% si 0,5% in Spania si in Italia. Incepand cu 2010, inflatia in energie a fost mai mare in Spania decat in Germania, Franta si Italia. Productivitatea a continuat sa se diminueze in Italia, dar s-a imbunatatit in Fermania si Franta. Salariul pe cost a evoluat cam la fel in toate aceste tari. Rata marginala a companiilor Spaniole a crescut cu zece puncte incepand din 2009, dar a scazut in celelalte trei tari.

Nivelul inflatiei in 2012 demonstreaza trendul care ne asteapta. In Spania, inflatia a fost mai mica decat in perioada 2000 – 2007, desi a ramas mai mare ca in Germania sau Franta. In Italia a fost mai mare decat cea din Germania si Franta iar inflatia in Germania si Franta a crescut in anul 2012 comparativ cu 2000 – 2007.

Apasa pe imagine pentru a o deschide

Apasa pe imagine pentru a o deschide

Exista o relatie periculoasa intre rata somajului, pe de-o parte, si cresterea economica si salariile, pe de alta parte. Din cauza masurilor de austeritate, puterea de negociere a angajatilor in fata patronatului scade foarte mult. Somajul ridicat cauzeaza scaderea venitului gospodariilor. Scaderea venitului cauzeaza scaderea cererii. Intrucat scade cererea, producatorii scad si ei preturile si, implicit, scad si costurile productiei, micsorand cantitatea ei. De-aceea inflatia scade, iar somajul creste.

Diferentele de taxare au fost si ele o consecinta a faptului ca inflatia in tarile afectate cel mai rau de criza inca nu a scazut atat de mult.

Apasa pe imagine pentru a o deschide

Apasa pe imagine pentru a o deschide

Spre exemplu, in Germania, sistemul fiscal nu s-a schimbat aproape deloc in ultimii cinci ani. TVA-ul a crescut de la 16% la 19% in 2007 iar accizele la tutun au crescut pentru ultima oara in 2009.

In Franta, insa, TVA-ul in sectorul de catering a scazut la 1 iulie 2009 , apoi a crescut din nou in 2012. Taxa pe produsele petroliere a crescut in 2004 si 2007, dar a fost redusa apoi cu 3 eurocenti in septembrie 2012, cauzand o scadere de 0,5% a inflatiei.

Inflatia in Spania si in Italia este mare, considerand situatia macroeconomica din aceste tari. Formarea preturilor si cresterea taxarii indirecte au sustinut preturile, in timp ce TVA-ul a crescut in 2011 in Italia si in 2012 in Spania.

Modul cum angajatorii au raspuns la scaderea salariilor este diferit de la o tara la alta. In Spania, companiile s-au folosit de acest lucru pentru a-si rotunji marginile in timp ce, in Italia, productivitatea a scazut iar companiile, ca sa nu resimta presiunea pe marginile lor, au marit presiunea pe preturi.

Tinta Bancii Centrale Europene este ca inflatia sa nu coboare sub 2%. Dar nici sa creasca. Orice scadere cu 2% poate impinge zona euro pe spirala mortala a deflatiei. Asta ar insemna o noua criza economica, de data aceasta mult mai dura.

Related News

One Response

Leave a Reply

Trackbacks/Pingbacks

  1. trade record: Gruia Stoica, GFR: Toate companiile mari se finanteaza pentru investitii importante; Bumerangul austeritatii. Datoria publica din UE… - Gogoloi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1