Germania nu mai vrea sa ii lase pe greci sa intre in greva. Masurile de austeritate draconice care vor afecta piata muncii din Grecia

Pentru angajatii din Grecia, masurile de austeritate convenite de premierul Tsipras in schimbul ajutorului financiar reprezinta o adevarata lovitura. In spatele acestor masuri se afla viziunea Germaniei ai carei conducatori cred, pana in panzele albe, ca protectionismul incorseteaza piata muncii si ameninta cresterea economica pe termen lung. Germania are un salariu minim mult mai mare decat cel din Grecia si o saptamana de munca mult mai mica. Are reguli robuste in ceea ce priveste negocierea colectiva ceea ce le permite companiilor si sindicatelor sa negocieze acorduri pentru un intreg sector de activitate. Modul in care Germania a impus aceste reforme Greciei a trimis un semnal politic foarte puternic in interiorul zonei euro, mai ales in economiile supraindatorate ale Spaniei si Italiei. A fost ceva de genul in sensul vorbei romanesti, “bate saua ca sa priceapa iapa”.

Textul publicat luni de creditori este vag, dar sugereaza urmatorul lucru. Grecia va trebui sa limiteze drepturile angajatilor cu privire la negocierea colectiva, va trebui sa scada salariul minim pe economie si sa le limiteze drepturilor lucratorilor. Guvernul de la Atena va trebui sa adopte noi masuri care sa intareasca pozitia patronatelor in fata sindicatelor si sa le permita companiilor sa aiba posibilitatea de a face concedieri colective iar angajatilor sa le fie limitat dreptul de a mai face greve.

Zona euro a mai propus aceste masuri si celorlalte guverne dinaintea Syrizei numai ca, in cazul acesta, ecuatia se schimba. Syriza a venit la putere pe un mare val de popularitate dupa ce liderii miscarii de stanga au promis alegatorilor ca vor scapa tara de surghiunul masurilor de ausetritate. Inainte de alegeri, creditorii solicitasera fostului guvern sa mareasca cvorumul voturilor necesare pentru a se intra in greva si sa extinda perioada notificarii prealabile inainte de a se intra in greva de la 24 de ore la 48 de ore. O alta cerinta a Troicii a fost ca Atena sa le permita angajatorilor sa instituie somajul tehnic oricand considera ca este necesar in cadrul respectivei activitati.

Economistii consultati de publicatia ibtimes.com au explicat ca aceste masuri contravin scopului salvarii Greciei din criza economica. La fel ca Spania si Portugalia, si Grecia se confrunta cu spirala deflatiei si cu scaderea preturilor. Daca se adopta reducerea salariului minim, ingradirea posibilitatilor pe care angajatii le au in cadrul negocierilor colective si a dreptului de a ingtra in greva, avem in Grecia combinatia toxica dintre scaderea preturilor si cea a salariului. Pe masura ce veniturile scad, riscul deflationist creste. Scaderea preturilor nominale, a veniturilor nominale si a salariilor vor duce catre situatia in care Grecia nu va mai putea sa isi achite datoriile.

Evaziunea fiscala si supra-reglementarea ii descurajeaza pe potentialii investitori. Dar cererile creditorilor in privinta modului in care angajatii isi pot negocia contractele colective de munca sunt surprinzatoare. Grecia deja a convenit, in baza primului ajutor financiar acordat in 2010, sa reduca salariul minim si guvernul de la Atena a adoptat reforme menite a ajuta companiile sa concedieze mai usor angajatii.