De ce Troica forteaza Grecia sa faca imposibilul?

Saptamana trecuta a avut loc la Amsterdam intalnirea Eurogrupului la care, creditorii Greciei, au decis sa-i impuna acestei tari noi masuri de austeritate. Grecia va trebui sa faca rost de 5 miliarde de euro sau echivalentul a 3% din PIB si sa puna deoparte inca 2% din PIB pentru a dispune in regim de urgenta daca tintele fiscale stabilite nu vor fi respectate. Exista, insa, nenumarate dovezi ca mixul de politici fiscale implementate de Troica in Grecia au avut un element de inutilitate.

Anul 2014 a fost un an bun pentru Grecia. Economia parea sa iasa din mocirla si, inainte de alegerile europarlamentare din luna mai, Atena incepea sa-si comercializeze povestea de succes. Pentru prima data din 2010, Grecia reusea sa valorifice pietele internationale emitand titluri de stat pe 3 si 5 ani. Dupa ani de recesiune, apareau primele semne de crestere economica in cel de-al treilea trimestru.

Totul mergea bine pentru guvernarea celor de la Noua Democratie. Antonis Samaras facea publica intentia de a achita toate datoriile si de a iesi din programul de asistenta financiara oferit de Troica. Gikas Hardouvelis, ministrul de Finante de la acea vreme, sustinea in septembrie 2014 ca Atena ar putea sa se imprumute de pe piete la dobanzi mai multe decat cele oferite de FMI, justificand, astfel, planul guvernului de a renunta inainte de vreme la programul de asistenta financiara oferit de FMI si care ar fi expirat in primul trimestru al lui 2016.

Cu toate acestea, executia bugetara a acelui an si-a ratat cu gratie tintele surplusului primar. Troica ceruse pentru 2014 un surplus primar de 1.5% din PIB, ceea ce insemna 2.75 de miliarde de euro. Pana in 2016, surplusul primar trebuia sa creasca la 4.5% din PIB. Era o premiza pentru ca datoria publica a Greciei sa devina sustenabila.

In realitate, insa, surplusul primar a fost doar de 0.4% din PIB, adica 705 milioane de euro. In plus, colectarea taxelor nu a performat asa cum se dorea, obtinandu-se o suma cu 1.3 miliarde de euro mai mica decat ceea ce era stabilit pe hartie. Veniturile din taxarea directa au ratat tinta de 932 de milioane de euro iar taxele indirecte au fost cu 500 de milioane de euro mai mici! In acelasi timp, muntele de taxe neplatite catre stat crestea de la o zi la alta. Adunati aici si cele 13.8 miliarde de euro de noi datorii fiscale la stocul existent de obligatii neachitate!

In niste circumstante normale, cei care au conceput programul de revigorare a economiei Greciei trebuiau sa se intrebe de ce Grecia nu si-a atins tintele fiscale. Nimeni nu s-a uitat, insa, la implicatiile acestui esec, toata lumea se gandea cum sa impuna tinte fiscale si mai stricte.

Printre concluziile trase dupa negocierile dure de anul trecut, Troica a agreeat ca surplusul primar pe care Atena ar trebui sa il atinga in 2018 sa scada cu 1%, la 3.5%. Dar, la abia 6 luni de cand au agreeat cel de-al treila program de asistenta financiara, Grecia si creditorii sai se regasesc din nou in preajma unui decalaj fiscal intre prezent si anul 2018, care variaza intre 5.5 miliarde de euro (estimare facuta de Comisia Europeana) si 8 miliarde de euro (conform FMI).

Saptamana trecuta, ELSTAT a confirmat ca datoria publica a Greciei, la finele anului 2015, se ridica la 311.5 miliarde de euro, adica de 1,8 mai mare in raport cu dimensiunea economiei grecesti! Pe langa faptul ca nimeni nu mai arde de nerabdare sa ii mai acorde Greciei inca 5 miliarde de euro, Atena pur si simplu nu mai poate sa mai adauge nimic la acest morman de datorie. Conceptia este ca Atena ar trebui sa ajunga la punctul in care va genera surplusuri indeajuns incat sa isi restutuie dobanzile pentru ca apoi sa inceapa sa returneze principalul.

Este nerealist, insa, a crede, ca economia Greciei va genera surplusuri primare in valoare de 3.5% din PIB in conditiile in care a aplicat, din 2010, o combinatie de cresteri de taxe si reduceri de cheltuieli care depasesc 30% din PIB! Chiar si FMI-ul a pus la indoiala in numeroase randuri capacitatea Greciei de a ajunge si de a se mentine la surplusuri primare de aceasta magnitudine. In Grecia, rata somajului va ramane masurata la doua cifre pentru cateva decade de-acum incolo si este imposibil de crezut ca Atena va reusi ceea ce solicita creditorii europeni condusi de Germania.

Pentru a pune datoria Greciei in context, conform bazei de date macroeconomice a Comisiei Europene, Irlanda a intrat in programul de asistenta financiara la sfarsitul lui 2013 cu un deficit primar de -1.4% din PIB si a inregistrat un surplus de 1.5% din PIB in 2015 atunci cand economia acestei tari a crescut cu un fenomenal 6.9%! Surplusul primar pentru 2016 este estimat sa ajunga la 1.7% din PIB iar economia tarii sa creasca cu 4.5%.

La o baza ajustata ciclic, care surprinde total impactul devastator asupra economiei, Grecia ar fi avut din 2013 si pana in prezent surplus primar daca nu ar fi fost cheltuielile pentru recapitalizarea bancilor. Cifrele de mai jos demonstreaza efortul fiscal facut de Grecia intr-un mediu economic extrem de provocator.

Orice discutie despre viitorul Greciei si insanatosirea fiscala a acestei tari trebuie sa porneasca de la stabilirea unei tinte realiste pentru surplusul primar, ceea ce i-ar permite economiei sa respire dupa 6 ani de constrangeri fiscale. Altfel, Grecia va fi din nou locul unde oamenii repeta aceleasi proceduri sperand la un rezultat diferit.