De ce Sudul Europei nu mai trebuie numit Periferie

De fiecare data atunci cand se vorbeste despre criza economica si despre problemele financiare pe care le au economiile din tarile Europei Sudice, aceasta zona este denumita “Periferie”.

 

proteste

Sudul Europei nu este o periferie. Este o parte integranta a Uniunii Europene. In cazul de fata, semantica este extrem de importanta. Termenul de periferie ar trebui sa fie eliminat din toate discutiile despre Sudul Europei. Acest termen induce ideea de ceva marginal. Daca o regiune este periferica atunci nu face parte din nucleu asa ca, atunci cand sunt probleme aici, nu trebuie gasite solutii sofisticate pentru ca nimanui nu ii pasa de ceea ce este marginal.

Tarile care compun Sudul Europei sunt Portugalia, Cipru, Malta, Italia, Spania si Grecia. Atunci cand lumea economica se refera strict la aceste tari cu termenul de periferie lasa impresia ca problemele de-aici sunt auto-generate. Ceea ce este fals, pentru ca rodul a ceea ce se intampla in aceste tari este ca urmare a problemelor sistemice globale ce au afectat sectorul financiar mondial.

Sudul Europei a aparut in urma unor evenimente in lant ce s-au petrecut in ultimele doua sute de ani, precum Razboiul Rece, decolonizarea si integrarea europeana. Portugalia, Italia, Spania si Grecia au mai nmulte experiente in comun decat cu Cipru si Malta. Aceste patru tari au trait experiente comune in secolele 19 si 20 care si-au pus amprenta asupra dezvoltarii ulterioare. Razboaiele lui Napoleon, spre exemplu, au afectat liberul schimb si au atras animozitatea investitorilor.

Fragilitatea institutiilor democratice au fost o trasatura comuna in secolele 19 si 20. Toate aceste patru tari au experiente cu lovituri de stat, dictaturi, legislatii autoritare, sau fascism. Economiile lor au ramas sub-dezvoltate cu exceptia Nordului Italiei si o serie de zone puternic industrializate din Spania. Clientela exclusiva si nepotismul au fost inlocuite, astazi, de meritocratie.

Pana in 1953, tarile din Nordul Mediteranei, de la Portugalia la Turcia, au devenit parte din NATO sau au incheiat tratate bilaterale asa cum a fost in cazul lui Franco. Planul Marshall a promovat afluenta. Securitatea si o prosperitate nou achizitionata au fost insotite de un transfer de cultura americana pentru aceste tari. In acelasi timp, decolonizarea, caderea Imperiului Otoman, razboiul arabo-israelian si cresterea nationalismului arab in Maghreb si Mashrek au intarit divizarea politica si culturala Nord-Sud a Marii Mediterane.

Pana la mijlocul anilor ’70, experienta dictaturii si, deziluzionate de SUA, Grecia, Portugalia si Spania au cautat sa adere la Comunitatea Europeana pentru a cauta aici modele politice. Extinderea Comunitatii Europene in partea de nord a Marii Mediterane a fost rodul unui calcul politic. Dupa invazia Turciei in Cipru si a revolutiei din Portugalia, flancul de Nord al Mediteranei trebuia aparat si, pentru a se stabiliza comunitatea geostrategica a Razboiului Rece creata de SUA in Nord, Comunitatea Europeana a intervenit pentru a mentine securitatea Vestului si coeziunea flancului de Nord.

In timpul anilor ’80 si ’90, Sudul Europei s-a dezvoltat extrem de rapid. Aceasta dezvoltare a tinut pana la criza financiara din anii 2007 – 2008. Atunci cand criza datoriei publice a lovit, aceasta a avut un impact nu doar asupra economiilor acestor tari, dar si asupra politicii si a societatii. Dualismul politic care a fost o constanta a Sudului Europei incepand cu secolul 19 si lupta dintre cei care cautau solutii democratice si autoritaristi a reizbucnit odata cu criza zonei euro. In acelasi timp, problemele economice au trasat o falie intre Nord si Sud. Austeritatea si nivelul ridicat al somajului in randul tinerilor au revarsat peste afacerile politice, sociale si culturale din Portugalia, Spania, Italia si Grecia, avand consecinte nedorite.

Aceasta criza i-a determinat pe europenii din Sud sa isi reevalueze convingerile politice si modul in care acestea au construit in mentalul colectiv identitatea nationala si regionala in ultimii 30 de ani. Rezultatul a fost aparitia unui nou tip de gandire, regional si a renasterii extremismului.

Deunazi, presedintele social-democratilor din Germania, Sigmar Gabriel, a spus ca rata mare a somajului din randul tinerilor din Sudul Europei reprezinta cea mai mare rusine. Dar asta nu e totul pentru ca daca guvernele din Sudul Europei vor esua si nu vor veni impreuna cu solutii pentru a-si rezolva problemele comune atunci Nordul si Sudul se vor rupe si mai mult iar proiectul unei Europe Unite s-ar transforma intr-un caz clasat.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1