Francois Hollande a castigat presedintia Frantei pozand intr-un anti-Merkel. Astazi, Cancelarul Germaniei se afla pe cele mai inalte culmi ale popularitatii si increderii, in timp ce, Francois Hollande, este cel mai detestat lider de stat din ultimii 50 de ani ai Frantei.
Am putea spune foarte lejer ca Angela Merkel este cea care a dat jos guvernul Frantei. Cele mai mari probleme pe care le are Francois Hollande nu vin nici macar de la Frontul National, ci din interiorul propriului partid, acolo unde protectionistii Socialisti din aripa de stanga radicala ii vor capul lui Hollande.
Formal, tumultul politic de la Paris s-a finalizat cu dizolvarea Guvernului. Pana la urma, nu a fost decat o remaniere. Premierul Manuel Valls a demisionat, dar tot lui i s-a cerut sa formeze un nou Guvern. Victima a fost, insa, Arnauld Montebourg, ministrul Economiei si o fugura puternica din cadrul Stangii franceze. Hollande inca sta sa calculeze daca Montebourg este mai periculos din afara Guvernului…
Daca se poate spune asa, marele pacat al lui Montebourg a fost sa il ia pe Hollande la trei pazeste pe tema relansarii economiei bolnavicioase a Frantei. Retorica sa a fost una anti-germana, plangandu-se de faptul ca Merkel domina politica fiscala a Europei iar acest fapt pune streangul de gatul economiei Italiei si a Frantei. Montebourg i-a cerut lui Hollande sa ii tina piept Cancelarului german, comparandu-l pe Hollande, nefericit, cu De Gaulle sau Tatcher.
Comentariile lui Montebourg se situeaza dincolo de politicile guvernamentale. In viziunea lui Montebourg, zona euro este o “aberatie economica ce arunca Europa in bratele extremistilor care vor sa o distruga!” Fostul ministrul al Economiei a acuzat-o pe Merkel de faptul ca a distrus insasi Germania, care a avut crestere economica 0% in al doilea trimestru.
Hollande nu a avut simtul umorului si a ales sa remanieze Guvernul pentru a doua oara in cateva luni. Presedintele Frantei l-a invins in campanie pe Nikolas Sarkozy pentru ca pozat intr-un anti-Merkel. In 2012, criza economica atingea cele mai inalte culmi iar Hollande infiera fiscalitatea riguroasa impusa de germani, a denuntat austeritatea si a incercat sa formeze o coalitie cu Spania si Italia pentru a-si duce planurile la bun sfarsit.
In timp ce Europa vireaza serios spre deflatie, de la Franta si Italie se asteapta sa conduca un grup de tari europene care voir cere schimbarea cursului economic in urmatoarele luni. In viziunea acestora, Banca Centrala Europeana ar trebui sa isi reduca din nou dobanda de interventie si sa purceada catre relaxarea cantitativa. In plus, vor cere ca zona euro sa o lase mai moale cu calendarul pentru reducerea deficitelor bugetare.
Franta este bagata in cea mai drastica reducere a deficitului bugetar, operatiune planificata pentru urmatorii trei ani. Daca cresterea economica va fi de 0%, atunci deficitul bugetar va fi de 4%, in conditiile in care ar fi trebuit sa se situeze sub 3%.
Montebourg, pentru ziarul Le Monde:
In timp ce economia mondiala se insanatoseste, singura insula kafkasciana este zona euro. Liderii zonei euro folosesc cu obstinatie politicile care blocheaza cresterea economica si reducerea somajului. Reducerea cu forta a deficitului bugetar este o aberatie economica, intrucat mareste rata somajului. Este o absurditate financiara pentru ca este imposibil sa reinsanatosim finantele publice in acest fel.
La trei ani de la alegerile prezidentiale din Franta, Hollande a ajuns la 17% cota de popularitate. Somajul este mare, economia stagneaza, cresterea economica daca se va ridica putin peste 0% va fi mare lucru iar deficitul bugetar va fi cu mult peste tinta propusa. Pacientul francez nu prea mai raspunde.
