Franta este o tara care are o forta de munca imbatranita dar angajatii sunt mult mai productivi decat cei din tarile vecine insa petrec mult mai putine ore la locul de munca decat norma pe care tarile dezvoltate au stabilit-o. Franta, de-asemenea, este prinsa intr-o stagnare economica de ani de zile.
Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica afirma ca, incepand cu anul 1990, PIB-ul pe cap de locuitor al Frantei a crescut mult mai lent decat al oricarei alte tari dezvoltate. In subsolul acestui clasament Franta alearga cot la cot cu Italia, numai ca italienii au un mic avans. Iar productia franceza de manufacturi este mai slaba decat era in 1990! Franta nu a fost, asadar, chiar un dinam economic in ultima vreme.
Daca ne referim, insa, la populatie, forta de munca a Frantei o va depasi pe cea a Germaniei intre anii 2045 si 2050 si va deveni cea mai mare din zona euro. De notat este ca muncitorii francezi sunt mai productivi decat cei germani, conform unui studiu efectuat de OECD. Dar, nu va grabiti deocamdata sa sariti cu concluzia ca Franta va deveni cea mai puternica economie din zona euro.
De ce este, insa, cresterea economica a Frantei este una dintre cele mai lente ale planetei? Unul dintre motive este ca guvernul francez le-a impus angajatilor full-time un numar de 35 de ore de munca pe saptamana. Dar motivul principal pentru care economia Frantei performeaza atat de slab este ca prea putini oameni muncesc. Rata somajului este de 10,5% si este dubla fata de ceea a Germaniei. Participarea fortei de munca este de 71,2% din populatie, mult mai putin decat in Germania, acolo unde procentul este de 77,5%.
Practic, in Franta, avem urmatoarea situatie. Rata somajului ridicata si rata scazuta a participarii populatiei Frantei in campul muncii a impartit forta de munca in doua. Cei care stau pe margine se chinuie cu ajutoarele de somaj sau prind cate un loc de munca part-time sau sezonier semnand tot felul de forme legale precare in timp ce angajatii se bucura de salarii mari si de o legislatie a muncii extrem de protectionista, de 3000 de pagini, care face extrem de costisitor actul concedierii, atat ca timp dar si ca bani. In Franta este aproape imposibil sa concediezi pe cineva iar angajatorii se gandesc de o mie de ori pana cand sa faca o angajare.
Un alt mare motiv pentru care economia Frantei se impiedica este ineficientul sectorr public. Programele sociale nu sunt raspandite echitabil. Sistemul educational vicational este extrem de scump insa nu resuseste sa asigure rezultate masurabile celor care chiar au nevoie.
In concluzie, Franta are o productivitate mare raportata la numarul de angajati si care se datoreaza super reglementarii pietei muncii dar, in acelasi timp, cresterea economica este lenta intrucat, in campul muncii nu este angajata resursa umana indeajuns incat sa faca economi sa accelereze. Angajatorii nu vor sa mareasca numarul de personal si nici nu pot sa mareasca numarul de ore asa ca investesc in tehnologie pentru a spori productivitatea. Efectul asupra economiei nu este atat de mare. Ca un contra exemplu la ce se intampla in Franta este Danemarca. Acolo, angajatii au un job ceva mai nesigur dar sunt la fel de productivi ca angajatii din Franta.
