Cand a gresit Merkel decisiv in cazul Greciei

Modul in care Angela Merkel a gestionat criza zonei euro a fost indealung laudat. Alegerea pe care, insa, Cancelarul Germaniei a luat-o anul trecut in cazul Greciei a fost decisiva in ecuatia de astazi.

Anul trecut, in septembrie, Antonis Samaras, premierul de-atunci al Greciei, a facut o vizita la Berlin pentru a-i cere o favoare lui Merkel. Samaras i-a spus Cancelarului ca guvernul sau este pregatit sa si restul de masuri de austeritate care mai erau pe lista dar a cerut relaxarea conditiilor si mai mult timp. Samaras a avertizat-o pe Merkel ca alternativa pentru Grecia este de a intra intr-un haos politic. Merkel a spus “NU!”. La noua luni de la acea intalnire, Syriza a preluat puterea, economia tarii s-a dus pe tobogan iar Grecia este la un pas de a iesi din zona euro.

Chiar daca Atena va reusi sa securizeze o intelegere cu creditorii sai, haosul ultimelor luni au anulat toate eforturile pe care Grecia le-a facut in ultimii doi ani. Inainte ca Syriza sa ajunga la putere, Comisia Europeana previzionase o crestere economica in acest an de 2,5%. Acum, CE se asteapta la 0,5%. Si este o estimare optimista!

In plus, riscul de contagiune ce se poate raspandi asupra obligatiunilor din zona euro pare a se fi intors. Prapastia dintre randamentele pe zece ani ale obligatiunilor Spaniei, Italiei si Portugaliei comparativ cu cele ale Germaniei incepe din nou sa se mareasca din cauza faptului ca o eventuala intelegere intre Grecia si creditorii sai devine din ce in ce mai improbabila.

Atena si ministrii de finante ai Uniuniii Europene au ramas fiecare pe pozitiile lor. Daca cele doua parti nu vor ajunge la un acord pana la finele saptamanii, atunci consecintele acestor indecizii se vor rasfrange pe termen lung.

Atunci cand Samaras s-a dus in septembrie, anul trecut, sa vorbeasca cu Angela Merkel, Grecia abia reusise sa isi revina. Un boom in turism alimenta modesta crestere economica, punand capat unei recesiuni de sase ani. Somajul era ridicat, dar incepuse sa scada. Si, pentru prima data din 2010, Atena se intorsese pe piata obligatiunilor si era din nou atractiva pentru investitori.

Grecia nu mai tinea capul de afis al ziarelor, dar climatul politic era volatil. In ciuda imbunatatirilor economice, majoritatea grecilor suferea din cauza taierilor bugetare si acuzau cu indarjire guvernarea Samaras. In acest context, Samaras se confrunta cu un mare obstacol: evaluarea finala a ajutorului financiar. Acordarea ultimei transe din imprumutul oferit Greciei a fost conditionata de un raport favorabil. Chiar daca Grecia facea progrese, avea totusi nevoie de bani ca sa isi plateasca datoriile fata de creditori.

Atena a implementat multe reforme dificile, promitandu-le supraveghetorilor sai ca le va raspunde la finalul programului de ajutor financiar. Cum finalul venise, Troica i-a cerut lui Samaras sa reduca pennsiile si sa liberaalizeze piata muncii. Samaras i-a explicat lui Merkel ca daca va pune in aplicare aceste masuri, atunci, guvernul sau va crapa. Parlamentul grec trebuia sa aleaga un nou presedinte. Samaras i-a explicat lui Merkel ca va pierde daca nu va reusi, cumva, sa ascunda Grecia, de creditorii sai si sa isi clameze victoria in fata Troicii. Syriza astepta la cotitura. Dar Merkel nu s-a lasat convinsa si nu mai avea incredere in promisiunile grecilor. Stia ca numai daca ii va tine din scurt pe greci acestia vor reusi sa isi duca la capat misiunea. Berlin l-a lasat pe Samaras sa se apere singur. Coalitia lui a picat iar, in ianuarie, Syriza a castigat la mustata alegerile anticipate.

Germanii credeau ca negocierile cu Syriza vor fi la fel ca si cele cu Samaras pentru ca datele problemei financiare nu se schimbau. Merkel, la randul sau, se gandea ca daca ii va scuti pe greci atunci va avea probleme pe scena politica interna. Inevitabilul s-a produs, ajungandu-se la un compromis aiuritor: Grecia va fi salvata dar numai daca va respecta conditiile rigide ale bailoutului.

Dupa discutiile fara rezultat de duminica, FMI-ul a dorit sa aduca toate partile la un numitor comun. Asa ca l-a adus la masa negoierilor pe Olivier Blanchard, economistul sef de la FMI. El a spus ca Bruxelles ar trebui sa se pregateasca sa amane datoria Greciei, sa accepte niste reforme limitate si sa reduca dobanda aplicata imprumuturilor contractate pentru a rostogoli datoria. Tsipras ar trebui sa faca unele reforme in domeniul pensiilor si sa accepte ca unele scutiri de plata a TVA-ului ar trebui sa dispara din Codul Fiscal.

Miercuri, consiliul guvernator al BCE se va intruni ca sa discute despre extindere liniei de asistenta financiara de urgenta acordata Greciei. BCE nu este sigura daca sa recurga la acest favor intrucat bancile grecesti se chinuie din rasputeri sa isi mentina depozitele la niste niveluri acceptabile. Pe langa acest eveniment va avea loc joi si intalnirea Eurogrupului, la Luxemburg.

Grecia are un calendar sinuos de achitare a datoriilor. In iunie trebuie sa achite 1,6 miliarde de euro pana in data de 30 si trebuie sa faca rost de fonduri pentru cheltuielile interne cu salariile din sectorul public si cu pensiie. Fara banii din programul de asistenta financiara Grecia va intra mai mult ca sigur in incapacitate de plata.