fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Stiri Zona Euro

Angela Merkel și finalul Epocii de Aur pentru economia germană. Ce ar însemna pentru Cancelar intrarea economiei în recesiune

Angela Merkel

Economia a fost cheia longevității pentru Angela Merkel în funcția de cancelar al Germaniei. Producția industriei nemțești a cunoscut creștere în 13 din cei 14 ani ai mandatului Angelei Merkel în fruntea cancelariei, 2009 fiind excepția de la regulă, însă era anul în care a izbucnit criza economică.

Deși ritmul de creștere a economiei a fost unul relativ lent, cu o medie anuală de 1.6%, corect ar fi de spus că Germania s-a bucurat de o stabilitate la care alte state nu au putut decât să tânjească. Se poate spune, în acest context, că cele patru mandate consecutive ale Angelei Merkel au reprezentat „Epoca de Aur” pentru cea mai mare economie a Uniunii Europene.

Acum, tocmai când se apropie de jumătatea ultimului său mandat, steaua Angelei Merkel pare că începe să apună, scriu cei de la POLITICO.

Știrea că economia Germaniei s-a contractat în cel de-al doilea trimestru a trimis unde de șoc în întreaga Europă, mai ales că vine pe fondul războiului comercial declanșat de președintele SUA Donald Trump.

Există temerea că Germania ar putea intra în recesiune și, dacă acest lucru se va întâmpla, efectele se vor resimți mai în toate țările de pe Bătrânul Continent.

În ciuda apelurilor insistente din partea industriei care i-a cerut guvernului să adopte o serie de măsuri care să stimuleze economia, Executivul condus de Angela Merkel nu pare să fie determinat să aibă această abordare.

Olaf Sholz, ministrul de Finanțe, a declarat că guvernul german este pregătit să cheltuiască 50 de miliarde de euro pentru a combate efectele unei posibile crize.

Coaliția de guvernare a convenit, de-asemenea, să renunțe la o taxă de solidaritate impusă în anii `90 pentru a reconstrui Estul Germaniei. Ceea ce lipsește, însă, din aceste planuri, este o viziune pe termen lung pentru a repune economia pe făgașul normal.   

Liderii G7 s-au adunat, deja, pentru Summit-ul de la Biarritz, iar perspectivele economice mondiale vor fi în capul agendei de discuții.

Majoritatea economiștilor îl acuză pe Donald Trump pentru că războiul tarifar declanșat împotriva Chinei pune în pericol cea mai lungă perioadă de expansiune din ultimii zeci de ani. La această situație a mai contribuit, în egală măsură, Brexitul.

Și, cu toate acestea, problemele economice ale Germaniei par a fi sistemice și ar fi rezultatul deciziei Angelei Merkel de a lăsa economia să navigheze cu viteză de croazieră în loc să insiste pentru reforme care să o ajute să supraviețuiască printr-o furtună economică.

Ramificațiile politice ale unei posibile crize economice vor fi considerabile, iar CDU va fi lovit din plin. Partidul, care a fost la putere sub leadership-ul lui Merkel începând cu anul 2005, va fi acuzat pentru slăbiciunile de care a dat dovadă, mai ales dacă șomajul va începe să crească. Evident, ușa rivalilor politici va fi larg deschisă, în special pentru Verzi care, recent, au fost cap la cap cu cei din CDU în ultimele sondaje naționale.

Deși piața forței de muncă a Germaniei rămâne robustă, – șomajul este situat la 5%, unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa – au început să apară unele semne de îngrijorare.

Marile companii nemțești, incluzând aici Deutsche Bank și gigantul BASF au anunțat mii de disponibilizări în ultimele săptămâni și din ce în ce mai multe firme profită de avantajele Kurzarbeit-ului, un program susținut cu fonduri guvernamentale implementat în timpul crizei financiare care le permite companiilor să reducă orele de muncă pentru angajați.

„Sunt un optimist din fire, dar sunt, cu toate acestea, îngrijorat pentru Germania ca loc unde să faci afaceri”, a spus Martin Brudermuller, directorul executiv al BASF, într-un interviu acordat celor de la Handelsblatt.

Brudermuller, a cărui companie a înregistrat un profit alarmant de mic luna trecută, a spus că Germania are nevoie de o nouă „Agenda 2010”, făcând referire la un pachet de reforme sociale și pentru piața muncii introdus de cancelarul Gerhard Schroeder în anul 2003.

Deși mulți au acuzat reducerile de cheltuieli sociale implementate de Schroeder, Agenda 2010 este creditată pentru resuscitarea economiei Germaniei, transformând „omul bolnav al Europei” în cea mai putere economie a Europei.

Angela Merkel a beneficiat cel mai mult de pe urma acestor reforme. Până la momentul în care criza financiară a lovit în anul 2008, economia Germaniei era atât de solidă încât criza euro a trecut aproape pe nesimțite, ajutată fiind și de politica de expansiune monetară a Băncii Centrale Europene, de stimulul guvernamental și de o creștere a cererii pentru mașinării și vehicule nemțești generată de China.

Într-adevăr, de la criza financiară, dependența Germaniei de exporturi a fost în continuă creștere, lăsând în urmă cel mai mare excedent comercial din lume. Valoarea exporturilor germane echivalează cu jumătate din PIB-ul de 4 trilioane de euro al țării.

Pe măsură ce cererea externă pentru bunurile germane a fost robustă, modelul de export a fost aproape imposibil de învins. Problema este că această perioadă pare să apună. Spre deosebire de anul 2009, nici China și nici SUA nu par să vină ca să salveze economia Germaniei, întrucât cele două super-puteri sunt prinse în războiul comercial declanșat de Donald Trump.

Fundația economiei Germaniei pare să nu mai fie atât de solidă pe cât era în 2009. Industria auto, coloana vertebrală, a fost lovită de scandalul Dieselgate și de perspectiva tranziției către motoare electrice, la care producătorii de mașini germane au fost obligați să se îmbarce. Pe de altă parte, industria germană este, per ansamblu, dominată de companii mici și mijlocii care au rămas în urmă cu digitalizarea.

Ambițiile Germaniei de a trece spre producția de energie regenerabilă s-au dovedit extrem de provocatoare, lăsând companiile să se descurce cu cele mai scumpe prețuri la electricitate din Europa. Între timp, grație anilor de subfinanțare, infrastructura publică a Germaniei începe să-și arate semnele de erodare.

La o primă vedere, răspunsul la aceste probleme ar putea fi o abordare în care guvernul să stimuleze cererea internă prin creșteri de salarii, reduceri de taxe și investiții, mai ales că Germania stă pe excedent bugetar începând cu 2013!

Realitatea politică este, însă, alta. În anul 2011, coaliția condusă de Angela Merkel a trecut un amendament constituțional care prevede existența unui buget echilibrat, o măsură care împiedică guvernul să cheltuiască mai mult decât are nevoie.

Dacă Donald Trump decide la 1 noiembrie să-și concentreze atenția în războiul său comercial și asupra Europei, impactul acestor măsuri vor influența din plin economia Germaniei. SUA este cea mai mare piață de desfacere, însemnând 9% din totalul exporturilor sale. Iar un Brexit fără acord ar pune capac acestor probleme.

Chiar dacă situația economică se va înrăutăți, economia Germaniei nu se va prăbuși. Marea îngrijorare este că, fără reforme serioase, ar putea intra într-o lungă perioadă de stagnare, similară cu cea experimentată de Japonia în anii 90, cu dobânzi scăzute și creștere economică anemică. În acel moment, însă, Angela Merkel va fi, demult, ieșită din prim-planul politicii Germaniei.

Related posts

Companiile de armament înregistrează creșteri de ordinul miliardelor pe măsură ce Europa construiește noi ziduri

Adelina Miron

Noua misiune a lui Margrethe Vestager și ce impact va avea daneza asupra mediului digital

Adelina Miron

NATO încearcă să își consolideze puterea maritimă în jurul Europei odată cu presiunile din partea Rusiei

Adelina Miron

Ce urmărește Turcia prin invazia din nordul Siriei, problema kurdă și care sunt probabilitățile implicării NATO în acest conflict

Adelina Miron

Cum s-au schimbat radical regulile economiei de la ultima criză și ce rol mai au băncile centrale

Adelina Miron

Europa se îndreaptă tăcută către recesiune, iar efectele sale s-ar putea propaga pe scară largă

Adelina Miron

Leave a Comment

trusted online casino malaysia