Pe 16 decembrie, anul trecut, Banca Nationala a Rusiei anunta o crestere spectaculoasa a dobanzii de interventie, de la 10,5% la 17%. Rubla era in picaj, capitalul zbura din banci si peste granite iar masurile luate, anterior, de Kremlin, nu au dat rezultate pozitive.
A doua zi, rubla s-a intarit cu 10 procente in raport cu dolarul. Orele treceau iar piata de schimb valutar s-a reasezat. Rubla a inceput anul acesta la jumatate din valoarea pe care o avea in 2014. Spectrul inflationist se vede cu ochiul liber iar recesiunea asteapta la colt.
In saptamanile ce au urmat, Putin si locotenentii sai s-au dovedit a fi incapabili in a controla cele doua forte economice care contau pentru ei. Incepand cu jumatatea lunii ianuarie, pretul pe baril la titeiul Brent s-a dus in cap, ajungand la un minim istoric de 46$ iar un dolar se tranzactiona pe 65 de ruble.
Preturile scazande la petrol si prabusirea rublei au starnit panica la Moscova. Economia Rusiei ramane dependenta de exporturile de petrol si de gaze naturale. In anul 2013, aceste exporturi insemnau 68% din totalul veniturilor din exporturile acestei tari si 50% din bugetul Federatiei. Scaderea globala a preturilor la energie ar putea determina in anul 2015 o contractie cu 4,5% a PIB-ului.
Ceea ce nu este inca foarte clar este de ce Vladimir Putin si colegii de la Banca Nationala au decis sa creasca rata dobanzii. Oare pentru ca au vrut sa atace capitalul strain? Posibilitatea este mica… Atunci, sa fi fost vorba despre a genera inflatie si sa ridice presiunea de pe rubla? Se poate. Datoria externa a Rusiei incepuse sa fie din ce in ce mai greu de gestionat. Preturile bunurilor de import aveau toate sansele sa creasca iar detinatorii rusi de datorie in moneda straina intampinau mari dificultati in a accesa moneda straina. Interventionismul, asa cum ni-l prezinta istoria, vezi cazul Rusiei in 1998, nu a adus decat inflatie mare, incetinirea cresterii economice, cresterea somajului si retragerea capitalului din tara.
Intr-o mutare surprinzatoare, Banca Nationala a Rusiei a redus rata dobanzii cu 2% la finalul lunii ianuarie. Dar, atata timp cat preturile la petrol nu vor creste la loc, economia Rusiei va stagna.
Ce-ar putea sa faca rusii? Ar putea sa se uite mai atent in curtea europenilor si sa adopte modelul norvegian, care si-a izolat veniturile din resursele energetice si le-a plasat intr-un fond suveran de investitii. Economia Norvegiei a fost, asadar, protejata fata de oscilatia pietelor de marfuri.
Daca lui Putin nu ii place Europa, atunci ar putea zbura pana in Chile. Veniturile din extractia si exporturile de cupru sunt investite foarte atent intr-o arie larga de industrii iar castigurile din export in timpul boom-urilor de productie sunt salvate pentru zile negre. Cu toate ca pretul la cupru a pierdut 15% din valoarea sa in 2014 si cuprul inseamna 50% din exporturile chiliene, tara este foarte bine gestionata si nu are cum sa o apuce pe urmele Venezuelei, spre exemplu.
Unul dintre elementele cheie ale viziunii expansioniste ale lui Vladimir Putin este planul sau de a aduce fostele republici sovietice intr-o uniune economica. Criza rublei nu face decat sa stearga pe jos cu monedele nationale ale Moldovei, Georgiei, Belarusului, Ucrainei sau Azerbaijanului. Prabusirea rublei a insemnat inundarea pietelor acestor tari cu produse rusesti ieftine, erodandu-le balanta comerciala. Inflatia creste iar returnarea datoriei externe devine o operatiune din ce in ce mai scumpa.
