Traficul de persoane este, prin definiție, o crimă transnațională și nu poate fi abordat decât prin structuri mai integrate și supranaționale, scriu Elena Petrescu și Yannis Karamitsios într-un material de opinie pentru EURACTIV.
Mai mult decât oricând, traficul de persoane este o problemă europeană, atât din punctul de vedere al unei crime, cât și ca politică de combatere a acesteia. Cazul României indică necesitatea de a acționa atât la nivel național, cât și la nivelul UE pentru a obține rezultate eficiente.
Conform Raportului Comisiei Europene privind traficul de ființe umane din 2018 în Uniunea Europeană (UE), primele locuri sunt ocupate de România, Ungaria, Olanda, Polonia și Bulgaria.
Este interesant de subliniat faptul că aceleași țări au ocupat primele poziții în Raportul Comisiei privind perioada 2010-2012. Dacă luăm exemplul României pentru studiul nostru de caz, raportul citat afirmă că țara noastră înregistrează 21% dintre victimele depistate, 21% dintre suspecții care se ocupă cu traficul și 44% dintre urmăririle penale la nivelul UE.
Mai mult, datele oficiale dezvăluie că sute de persoane, în special femei (73% din numărul total de victime) sunt recrutate, trimise anual prin contrabandă și obligate să facă prostituție sau alte tipuri de sclavie.
Raportul privind traficul de persoane publicat în urmă cu doar câteva zile de Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane din România (ANITP) a înregistrat oficial un număr total de 497 de victime ale traficului în cursul anului 2018.
Majoritatea victimelor sunt femei tinere, 36% dintre ele fiind minore. De obicei, sunt recrutate pentru ceea ce se numește „metoda băiatului iubitor” sau „căsătoria de fațadă”. Ele provin, în special, din medii defavorizate social și din familii sărace și au un nivel scăzut de educație. Astfel, sunt mai vulnerabile și mai ușor de manipulat de către grupuri rău intenționate.
Cazurile Caracal și Țăndărei
Cazul recent al Alexandrei Măceșanu, în vârstă de cincisprezece ani, din Caracal, un mic oraș din apropierea orașului Craiova, a fost deosebit de tulburător. Ea a sunat la numărul de urgență de trei ori pentru a cere ajutor în timp ce era atacată, dar poliția a început să o caute doar multe ore mai târziu.
Cazul a dezvăluit un sistem de urgență cu grave deficiențe și o serie de fapte de corupție în administrația publică și a adus la cunoștința publicului gravitatea rețelelor largi de trafic de persoane care operează în și din teritoriile românești.
Chiar dacă nu există încă dovezi concrete că Alexandra însăși a fost răpită pentru a deveni ulterior victima prostituției, cazul a evocat problema traficului de persoane, subiect aproape neatins de opinia publică în ultimii ani.
Cazul a trezit amintiri despre povestea nu atât de veche a „cazului Țăndărei”, un oraș mic din județul Ialomița. Un loc extrem de sărăc, unde sute de vile și mașini scumpe au început să apară brusc pe drumurile murdare, aratând ca o oază neobișnuită printre casele sărace, majoritatea lipsite de apă curentă și de electricitate.
Aceleași spectacole apar în locațiile din jurul Craiovei. În cele din urmă, în 2010, misiunea comună a Marii Britanii, României și Europol, cunoscută sub numele de „Operațiunea Golf”, a dus la arestarea a peste 120 de infractori, dintre care 87 din „rețeaua Țăndărei”. Mulți dintre ei au fost condamnați pentru trafic de copii romi și femei tinere chiar și în Londra.
Un răspuns european
În perioada 16-25 septembrie 2019, Europol a coordonat o acțiune comună la scară largă, care a vizat, printre altele, traficul de persoane. Eforturile comune au fost desfășurate în 23 de țări și au fost conduse de Austria și Spania.
Peste 124.000 de persoane au fost verificate, împreună cu peste 29.000 de vehicule și 3.500 de locații suspecte. Principalele rezultate ale acestei operațiuni au inclus 476 de victime identificate (dintre care 16 minori), 41 de suspecți arestați pentru trafic de persoane, 111 investigații noi deschise și 20 de documente contrafăcute confiscate.
Toate datele menționate mai sus reprezintă doar suprafața unei probleme ascunse în cea mai mare parte, iar acest lucru este nefolositor și alarmant. Putem spune cu certitudine că unele tendințe sunt îngrijorătoare: una dintre ele este creșterea numărului victimelor minore.
Conform raportului „Salvați copiii” din Italia, una din trei fete este originară din Balcani sau din Europa de Est, în timp ce celelalte două din Africa, în mare parte din Nigeria.
Noi, în calitate de susținători ai unei Europe mai unite și mai umane, putem trage concluzii mixte. Libertatea de mișcare a oamenilor poate fi văzută atât ca o binecuvântare, cât și ca un blestem.
Credem că, fără îndoială, frontierele interne deschise ale UE nu ar trebui să fie de vină pentru fenomenele de trafic: majoritatea victimelor traficate vin în prezent din afara spațiului Schengen și traversează frontierele foarte stricte. Trebuie menționat că România nu a fost încă admisă în spațiul Schengen.
Mai mult, structuri comune precum operațiunile Europol, așa cum am menționat mai sus, aduc rezultate care nu au putut fi obținute doar la nivel național. Traficul de persoane este, prin definiție, o crimă transnațională și nu poate fi abordat decât prin structuri mai integrate și supranaționale.
Avem nevoie de o mai bună coordonare a agențiilor naționale de aplicare a legii, a bazelor de date comune, a cadrelor legale, a schemelor de instruire, a resurselor și a infrastructurii.
Cazul fetei răpite, menționat mai sus, adaugă încă un argument pentru modernizarea sistemului de urgență din România, în conformitate cu standardele europene și, dacă este disponibil, cu ajutor tehnic. Operațiunile ample ale Europol evidențiază, de asemenea, necesitatea unei abordări europene, în ciuda limitelor sale.
Abordările naționale izolate și granițele închise nu vor face decât să întărească rețelele subterane, care ar merge și mai mult în subteran și ar provoca cu siguranță mai multă suferință victimelor lor.
