fbpx
europolitics
Stiri

Tinde să devină irelevantă relația transatlantică? SUA și Uniunea Europeană, la un punct de cotitură

Decizia lui Donald Trump de a retrage forțele americane din nordul Siriei, oferind posibilitatea Turciei să-i atace pe kurzi, este cea mai recentă și cea mai tragică dovadă că legătura transatlantică dintre America și Europa a devenit lipsită de sens, transmite Financial Times, într-un material de opinie. 

De la căderea Uniunii Sovietice, valoarea strategică a Europei s-a redus considerabil pentru SUA. NATO a supraviețuit prin anii `90, datorită eforturilor combinate ale europenilor care încă nu au putut să își asigure propria securitate și voinței americane de a se asigure că Europa nu va merge pe propria cale.

Apoi au venit atacurile teroriste din 11 septembrie în 2001. Europa a invocat articolul 5 din tratatul Nato, care prevede că atacul împotriva unui aliat este un atac împotriva tuturor, pentru prima și singura dată în istoria sa. 

Acest gest de solidaritate a fost întâmpinat cu supremă indiferență de președintele de atunci, George W Bush. Secretarul său pentru Apărare, Donald Rumsfeld, a accentuat lipsa importanței alianței transatlantice. „Misiunea determină coaliția”, a enunțat el, ceea ce reprezintă o negație perfectă a unei alianțe permanente. Succesorul lui Bush, Barack Obama, a apărut, de asemenea, neinteresat de Europa.

Donald Trump a redus și mult importanța relației. După ce a anunțat în timpul campaniei prezidențiale din 2016 că NATO era „învechit”, odată ajuns în funcție, a susținut că europenii nu sunt aliați, ci concurenți economici. În această vară, el a susținut că „Uniunea Europeană este o amenințare mai rea decât China, doar că mai mică”.

Dacă predecesorii săi au arătat o simplă indiferență, Donald Trump susține deschis desființarea UE: a încurajat Brexit-ul de la Început. Asta înseamnă că SUA nu mai pot fi considerate garantul ultim al securității Europei.

Confruntați cu această situație, europenii au reacționat pentru prima dată cu un amestec de anxietate, frustrare și resemnare. Mulți încă mai sperau la revenirea la vremurile bune ale conducerii americane. Apoi, pe măsură ce continuitatea fenomenului „America First”  a devenit o îngrijorare mai mare, liderii europeni și-au schimbat atitudinea. „Noi europenii trebuie să ne luăm cu adevărat destinul în propriile noastre mâini”, a declarat Angela Merkel, iar Emmanuel Macron a apărat ideea de „suveranitate europeană”.

Reformă pentru protecție

Aceste declarații pot rămâne doar cuvinte goale, cu excepția cazului în care europenii își reinventează abordarea strategiei, fiind de acord cu o definiție a „intereselor europene” și cu acționarea în sensul apărării colective. Acest lucru nu va fi ușor. Cel puțin trei elemente sunt necesare.

În ceea ce privește Apărarea, ar trebui să înceteze declarațiile abstracte despre „apărarea europeană” Nu va exista o armată europeană pentru generațiile următoare. Progresul semnificativ se poate baza doar pe capacitățile militare, conducerea politică și cultura strategică a două țări: Franța și Marea Britanie.

Marea Britanie se confruntă cu o alegere crucială întrucât părăsește UE, comparabilă cu cea făcută după fiasco-ul expediției de la Suez din 1956: dacă să rămână un partener de prim rang pentru Statelele Unite care devin din ce în ce mai puțin de încredere sau să devină un partener senior în construirea unei noi puteri europene suficient de influentă pentru a fi auzită pe scena internațională și pentru a nu fi condamnată să se amestece în conflictul SUA-China sau în competiția SUA-Rusia.

NATO a devenit, de asemenea, irelevantă deoarece nu se adresează noilor componente ale puterii și securității: tehnologia, comerțul, finanțele, securitatea cibernetică și altele asemenea. Europa va fi cu siguranță mai vulnerabilă în fața Rusiei, Chinei și Statelor Unite dacă va rămâne în urma noilor tehnologii sau dacă nu poate scăpa de efectele combinate ale dominației dolarului american și  implementării extrateritoriale a sancțiunilor și legislației americane. Abordarea acestor probleme ar necesita consolidarea euro ca monedă de schimb și o politică industrială mai asertivă la nivelul UE.

În sfârșit, valorile contează: democrația liberală, drepturile omului și respectarea faptelor au fost timp de 70 de ani forța și fundamentul de bază al alianței transatlantice. Astăzi, toate trei sunt amenințate. Cu toate deficiențele și slăbiciunile sale, Europa este astăzi într-o poziție unică pentru a fi campioana acestor valori.

Valorile precum și geopolitica sunt exact ceea ce contează în tragedia siriană. Retragerea Americii dintr-o regiune aflată la poarta Europei ar trebui să fie un apel de trezire cătreliderii continentului.

„Istoria pedepsește pe cei care vin prea târziu”, premierul sovietic Mikhail Gorbaciov l-a avertizat pe liderul est-german în timpul prăbușirii zidului Berlinului.

Related posts

De ce succesul economic al Poloniei nu este unul durabil iar măsurile economice luate seamănă cu cele din România

Adelina Miron

Klaus Iohannis proiect de ţară: cum poate fi România un hub energetic regional

Vlad Epurescu

Uniunea Europeană și Japonia își unesc forțele pentru a combate inițiativele americane și chineze

Adelina Miron

De ce Serbia este, acum, o parte a soluției, nu problema din Balcani

Adelina Miron

Marea Britanie și UE intră în ultima săptămână de negocieri. Se poate ajunge la un acord?

Adelina Miron

Începe să se contureze visul lui Emmanuel Macron de a avea o armată europeană comună. Ce înseamnă Inițiativa de Intervenție Europeană

Adelina Miron

Leave a Comment