Rezerva Federala a creat cantitati uriase de bani, in ultimii ani. In prezent, o face la o rata de 85 de miliarde de dolari pe luna. Fed-ul si cei mai multi observatori se simt in siguranta, considerand ca SUA nu va mai trece prin ororile crizei din 1970, atunci cand inflatia urcase pana la cer. Oare?
Tactica Fed-ului este simpla. Injecteaza bani in economie pentru a creste cererea interna care ar genera o marire a productiei si, implicit, ar creste si numarul locurilor de munca. Economia ar functiona si toata lumea ar fi fericita.
Numai ca, printand bani, facand doar asta, FED-ul atinge o limita a cresterii economice pe care nu o poate depasi intrucat economia depinde si de alti factori mai mult sau mai putin vizibili, precum productia, importurile si exporturile, capacitatea industriala, abilitatile manageriale, usurinta cu care se obtin creditele, dobanzile la credite, cantitatea de materii prime extrase, personalul calificat si alte asemenea elemente.
In tentativa de a aplica aceasta tactica, FED-ul pare ca foloseste doua indicatoare principale: rata inflatiei si nivelul preturilor. Atunci cand preturile tind sa creasca, FED-ul stie ca trebuie sa se opreasca din printat. Problema este ca inflatia nu este singurul factor care ar putea cauza dezechilibre in economie.
Spre exemplu, cererea in exces poate sa determine cresterea importurilor. Cererea pe produsele interne scade, firmele trebuie sa isi ajusteze cash flow-ul si previziunile financiare pentru ca apar deficitele in conturile curente ale balantei de plati. Atata timp cat aceste deficite sunt finantate prin imprumuturi pentru a mentine productivitatea firmei si sa nu faca reduceri de personal, de exemplu, tarile ajung in final sa plateasca pentru cererea in exces nu prin preturi mari, ci prin indatorare excesiva.
Daca SUA a tinut inflatia la un nivel acceptabil in timpul lui Paul Volker, Alan Greenspan si Ben Bernanke, nu acelasi lucru se poate spune despre deficitul de cont curent. Excesele Bancii Federale din anii 2000 nu au generat o inflatie mare, intrucat cantitatile uriase de importuri nu au permis preturilor sa creasca foarte mult. In schimb, datoria SUA a crescut din anul 2000, de la 25% din PIB (2,5 trilioane de dolari), 61% din PIB (9,4 trilioane de dolari) in anul 2012.
Acest dezechilibru este cauzat tocmai din cauza masinariei de printat bani a FED-ului. Pe cat de mult FED-ul pompeaza bani in economie, pe atat de mult creste cererea in exces care determina cresterea inflatiei si a deficitelor de conturi curente, nu si ale preturilor.
Ce fac bancile cu banii primiti de la FED? Masinaria de printat nu mai genereaza o cerere excesiva asa cum era in anii 2000 pentru ca bancile comerciale nu mai acorda credite cu acesti bani. In schimb, depoziteaza aceste sume inapoi la Rezerva Federala.
Dar ce vrea, de fapt, Rezerva Federala atunci cand pompeaza bani in economie?
FED-ul voia sa dea le dea bancilor bani cumparand obligatiuni sau alte instrumente financiare. Bancile, cu acesti bani, ar oferi credite populatiei, gospodariilor, companiilor sau altor banci. Practic, fiecare dolar oferit de FED, bancile il multiplicau, punand in miscare economia. Numai ca, din teama nivelului mare al creditelor neperformante si al neincrederii inca existente in solvabilitatea sistemului bancar, institutiile financiare prefera sa isi tina banii tot la FED, care este cel mai sigur loc.
Atata timp cat bancile nu acorda credite pe masura asteptarilor FED-ului, multiplicarea a scazut de la 11 la 3, asa ca cererea nu a crescut mai deloc. Situatia nu este sustenabila nici macar un pic. Dobanzile joase la care acompaniaza multiplicarea dolarilor au reinviat acele activitati financiare care prospera cu asemenea dobanzi scazute, care, in 2008, au creat bule pe piata titlurilor participative si a produselor de baza.
Mai poate sa faca ceva FED-ul?
FED-ul este intr-o situatie foarte grea. Pompand bani in economie, in perioada 2007 – 2009, a salvat de la colaps multe institutii financiare, printre care AIG dar si alte companii chiar si din industria automobilelor, de exemplu, care, in caz de faliment, ar fi distrus si mai tare economia. Problema este ca masura de a arunca cu bani a mers atunci. Pe viitor, FED-ul nu mai poate continua in acest fel intrucat va creste deficitul de cont curent. Ceea ce este interesant este ca in 2014, Bernake isi va termina si cel de-al doilea mandat la sefia FED-ului. Misiunea celui care il va urma pe Bernake va fi infernala. Se speculeaza ca unul dintre candidatii la sefia FED ar putea fi Timothy Geithner.
Revenind, FED-ul daca nu creste dobanda la credite, pe termen lung, la un moment dat cererea in exces va exploda si va conduce si catre o inflatie uriasa si catre un deficit de cont curent gigant. Daca mareste dobanzile, atunci afacerile care sunt profitabile doar datorita nivelului mic al dobanzilor la credite se vor prabusi. Bancile vor fi expuse la pierderi foarte mari iar criza va fi mult mai violenta intrucat, de aceasta data, bancile vor deconta si acele credite proaste acumulate in ultimii zece ani bazandu-se ca, in caz de ceva, vor cadea linistite in plasa de salvare a Rezervei Federale.
Asa ca apele in care se scalda acum economia americana sunt la fel de linistite ca in ultimul an de mandat al lui Alan Greenspan la sefia Rezervei Federale. Stim cu totii ce a urmat…
1 comment
[…] Semnale ca vine o noua criza economica: cat de mult seamana ultimul an al lui Bernanke la sefia FED … […]