europolitics
Stiri

Secretele din spatele Vox, partidul islamofob de extremă dreapta care a intrat în Parlamentul Spaniei

Pentru prima dată de la sfârșitul dictaturii militare din anii ’70 a lui Franco, în parlamentul spaniol și-a făcut loc Vox, un partid de extremă dreapta, islamofob, dar care, fără donații din partea exilaților iraniei, nu ar fi ajuns niciodată atât de populari. Partidul condus de Santiago Abascal a primit 2.5 milioane de voturi, adică 10.3% din sufragii.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


Când dictatorul militar spaniol Francisco Franco Bahamonde a decedat în 1975, șampania a început să curgă, iar tirania a cedat rapid democrației. De la primele alegeri libere ținute după moartea lui Franco, susținerea populară pentru extrema dreaptă a scăzut semnificativ și niciun partid cu acest profil nu a mai reușit să pătrundă, vreodată, în Parlament.

Astăzi, însă, la cinci ani de la înființare, pe scena politică spaniolă și-a făcut loc Vox, un partid de extremă dreapta care se opune multiculturalismului, migrației fără restricții și feminismului radicalizat, câștigându-și susținea electoratului spaniol pe fondul mâniei stârnită de mișcarea secesionistă din Catalonia.

Bărbații și femeile sunt priviți ca nefiind neapărat la fel și, ca atare, nu ar trebui tratați identic, în timp ce imigranții musulmani sunt considerați incompatibili cu cultura spaniolă. Liderul partidului, Santiago Abascal, nu caracterizează Vox ca fiind extremist sau fanatic, ci mai degrabă partidul “bunului simț”. Dar retorica folosită de Vox privind extinderea drepturilor armelor și lupta împotriva “elitelor” și a “globaliștilor” seamănă puțin cu discursul pe care l-am auzit în ultima perioadă inclusiv în SUA.

Vox și-a lansat campania electorală în micuțul oraș Covadonga, situat într-o vale luxuriantă din regiunea de nord a Asturiei. Deși are sub 100 de locuitori, Covadonga este considerat a fi „leagănul Spaniei” deoarece, conform conservatorilor spanioli, aici a avut loc prima victiorie a lui Christian Hispania împotriva domnitorilor musulmani ai Spaniei, adică momentul de început al Reconquista, procesul de recuperare a teritoriilor iberice pentru creștinătate care a durat 780 de ani. Astfel că, simbolurile folosite de Vox fac referire la trupele spaniole care au apărat identitatea și naționalismului – roșu și galben – și la luptele cu tauri.

În timp ce dreapta spaniolă a evitat să folosească retorica anti-islamică, preferând să se concentreze împotriva secesioniștilor din Catalonia, Vox a procedat altfel. Una dintre primele controverse în care a fost implicat partidul a fost legată de un filmuleț islamofob, care prevestea un viitor în care musulmanii impuseseră legea șaria în sudul Spaniei, transformând Catedrala din Cordoba într-o moschee și forțând femeile să se acopere cu vălul islamic. Recent, numărul 2 al lui Vox, Javier Ortega Smith, a fost cercetat de procurorii spanioli pentru discursul său care îndemna la ură, după ce a vorbit despre o posibilîă “invazie islamistă” care era “inamicul Europei”.

Având în vedere discursul islamofob atât de încverșunat al celor din Vox, nici că se putea să nimerească acest partid într-o situație mai stânjenitoare atunci când rapoartele privind o finanțare de origine iraniană au apărut în ianuarie, în spațiul public.

Documentele scoase la iveală de ziarul spaniol El País arată că Vox a primit donații de aproape 1 milion de euro între momentul fondării sale în decembrie 2013 și alegerile pentru Parlamentul European din mai 2014, de suporterii Consiliului Național de Rezistență din Iran (NCRI), un grup iranian exilat. Banii primiți au fost folosiți pentru plata chiriei sediului central al partidului din Madrid, pentru salariile staff-ului, pentru salariul liderului Santiago Abascal care, în anul 2014 a fost secretarul general al Vox și pentru achiziția de mobilă și calculatoare.

NCRI a fost înființat în anii 1980 de către Mojahedin-e-Khalq (MEK) și un număr de alți disidenți iranieni și grupuri de opoziție. Aliații MEK au abandonat ulterior NCRI, formând o altă organizație, cu inițiaklele MEK.

Dar MEK se întâmplă, de asemenea, să se fi aflat și pe lista SUA a organizațiilor teroriste, fiind scoasă de-aici, ce-i drept, în 2012. În decembrie 2013, comisia electorală din Spania le-a reamintit partidelor politice că finanțarea străină nu este permisă în timpul campaniei electorale europene din 2014. Legea electorală a Spaniei interzice părților să primească bani de la entități sau persoane străine cu 54 de zile înainte de alegeri, dar finanțarea externă este permisă în afara perioadei de campanie.

PSOE, care înainte de alegeri era în minoritate la Senat, le-a cerut celor din PP, care aveau majoritatea, să le solicite celor din Vox să apară în fața Comisiei de Investigații pentru Finanțarea Partidelor. PP-ul conservator, care se gândea că după alegerile de duminică ar putea avea nevoie de sprijinul lui Vox pentru a avea vreo șansă de a forma un guvern de coaliție de dreapta, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la finanțarea lui Vox, dar a refuzat ca Senatul să fie implicat într-o astfel de investigație.

Related posts

De ce nu l-a susținut Barack Obama pe Joe Biden să candideze la președinția SUA în 2016

Vlad Epurescu

Zece concluzii din raportul tehnic al MCV care arată cât de nocive au fost modificările aduse de guvernarea PSD-ALDE-UDMR la Legile Justiției

Vlad Epurescu

Mesajul Angelei Merkel din plenul Parlamentului European pentru România, Ungaria și Polonia

Vlad Epurescu

Manfred Weber, Udo Bullman și Ska Keller, mesaj la unison: „Nu acceptăm ce s-a întâmplat în România!”

Vlad Epurescu

Cum poate fi folosită producţia de gaz din Marea Neagră pentru industria internă

Vlad Epurescu

Spania devine roșie după alegerile parlamentare: au câștigat Socialiștii, dar cu cine fac guvernul?

Vlad Epurescu

Leave a Comment