Ziua de vineri, 24 iulie, a debutat cu o schimbare a regulilor jocurilor din Orientul Mijlociu. Turcia a intrat, oficial, in razboiul dus de Occident impotriva Statului Islamic. Kurzii, din contra, au luat Twitter cu asalt anuntand ca Turcia nu bombardeaza ISIS, lansand hashtagul #TurkeyIsAttackingKurdsNotISIS. Sambata, la pranz, avioanele de lupta ale Turciei atacau pozitiile kurzilor din PKK din nordul Irakului.
PKK este unul dintre adversarii traditionali ai Turciei, care a facut o fixatie pentru Ankara si a scos in evidenta inflexibilitatea Turciei fata de problema kurzilor. Nu a contat cine a fost la conducerea acestei tari, indiferent ca a fost vorba despre un dictator, un kemalist sau un islamist. Desi in martie 2013, Turcia si PKK au ajuns la un acord de pace, totul s-a dus pe Apa Sambetei.
In ce cheie am putea intepreta discursul premierului Ahmet Davutoglu atunci cand spune ca “Turcia nu poate sta impasiva atunci cand kurzii, socialistii si militantii Statului Islamic ameninta tara noastra”? Pentru ca premierul turc si-a pregatit prioritatile foarte precis: kurzii, stangistii si, in ultimul rand, Statul Islamic. Pentru a fi foarte precisi: autoritatile de la Ankara nu au precizat niciodata ca vor ataca numai Statul Islamic.
In ultima saptamana, autoritatile turce au arestat peste 1000 de suspecti care ar fi fost membri ai Statului Islamic, ai PKK si ai unor grupari stangiste. Tinta principala a lui Erdogan, in ceea ce-i priveste pe stangisti, o reprezinta Partidul Popular Democrat (HDP), un partid pro-kurd, care a facut istorie la alegerile parlamentare din 7 iunie, atunci cand a depasit pragul electoral de 10% si a ajuns in Parlament pentru prima data.
Presedintele Turciei s-a dezlantuit la adresa HDP-ului pe 22 iulie, atunci cand aripa militara a PKK si-a asumat responsabilitatea pentru uciderea a doi politisti turci, in Sanliufra. Totul nu ar fi fost decat o razbunare pentru un atac sinucigas cu bomba ce ar fi avut loc doua zile mai devreme in Suruc, un oras din sud-estul Turciei, in urma caruia au murit 32 de oameni. Autoritatile de la Ankara au sustinut ca Statul Islamic este responsabil pentru atentat, insa grupul jihadist nu si-a asumat responsabilitatea. Erdogan a criticat dur atitudinea HDP-ului pentru ca nu a condamnat atentatul. Numai ca reprezentantii acestui partid chiar au condamnat aceste atrocitati!
“Am pierdut 32 de tineri, dar sangele nu poate fi curatat tot cu sange. Ne vom continua eforturile noastre in limitele unei lupte democratice si pasnice, in ciuda acestor provocari. Noi nu putem sa aprobam asemenea fapte! S-au pierdut prea multe vieti de oameni si durerea nu poate fi alinata reincepand lupta!”
Adevarul este ca, pentru Erdogan, adevarata amenintare este tanarul Demirtas, care si-a condus partidul catre o victorie istorica, adunand sub aceeasi umbrela liberali, socialisti precum si activisti care lupta pentru drepturile femeilor si ale homosexualilor. Au trecut doua luni de la alegeri si AKP, partidul lui Erdogan, nu a reusit sa formeze o coalitie de guvernamant. Alegerile anticipate reprezinta cel mai posibil scenariu.
Turcia a intrat in lupta impotriva Statului Islamic dupa multe luni de presiune exercitata de SUA. Dar schimbarea acestei politici este motivata de interesele guvernului de la Ankara in privinta granitei dintre Turcia si Siria. Acolo, controlul este exercitat de kurzii sirieni iar turcii vor sa declare un perimetru de 150 de kilometri ca fiind zona libera.
Pe de alta parte, atunci cand s-a inrolat alaturi de Occident in lupta impotriva Statului Islamic, Turcia s-a aruncat in bataia pustii. ISIS are destui membri infiltrati pe teritoriul Turciei care ar putea, la un semn, sa comita atentate teroriste.
Pe plan intern, Erdogan si-a anulat toate actele de bunavointa pe care le-a investit in chestiunea kurda. negocierile de pace au inceput in secret in 2012 cu Abdullah Ocalan, liderul PKK. Totul a mers de minune si, in 2013, Ocalan a facut un apel de pace catre kurzi. Luni mai tarziu, Erdogan si-a schimbat discursul, eliminandu-si din partid oamenii care au negociat concesiile facute kurzilor. Dar jocul politic al lui Erdogan s-a facut tandari. La alegerile din iunie, kurzii au castigat 13% si au ajuns in Parlament. Aceasta minoritate reprezinta 20% din populatia Turciei care numara 78 de milioane de suflete.
