Topirea gheții în zona arctică a atras atenția NATO, Rusiei și a altor țări spre regiunea nordică extremă unde promisiunea de a construi căi navigabile mai accesibile înseamnă o potențială concurență militară și comercială.
De la anexarea Crimeei de către Rusia din 2014 și incursiunea în Ucraina, membrii NATO au fost preocupați de acțiunile Moscovei din regiune, iar evoluțiile din ultimele săptămâni indică faptul că alianța se concentrează pe securizarea căilor navigabile din Europa în Marea Baltică și Mediterană și în estul Atlanticului – toate zonele care ar putea fi contestate într-un conflict cu Rusia, relatează Business Insider.
Conflictele maritime dintre forțele NATO și forțele rusești în Marea Baltică și aeriene deasupra Estoniei, Letoniei și Lituaniei, unde membrii NATO efectuează patrule aeriene, sunt în creștere din 2014. Spre exemplu, în această vară în care un avion rusesc Su-27 care îl escorta pe ministrul Apărării, Serghei Shoigu, s-a îndreptat către un avion NATO, forțându-l să se îndepărteze.
Începând cu 2016, NATO a detașat aproximativ 4500 de soldați în grupuri de luptă în Marea Baltică și Polonia. Începând cu sfârșitul anului 2017, Suedia, care, precum Finlanda, nu face parte din NATO, a trimis noi forțe militare în Insula Gotland, pe care le retrăsese în 2005.
În Kaliningrad, o enclavă care găzduiește Flota Baltică a Rusiei, Moscova a instalat armament nou, inclusiv rachete balistice capabile cu energie nucleară și facilități modernizate, chiar și capacități de stocare a armelor nucleare active.
În această vară, Rusia a înființat și o bază de elicoptere în Gogland, o insulă mică între Finlanda și Estonia. Oficialii estonieni au acordat puțină importanță semnificația militară, dar baza este încă văzută ca o mișcare a Rusiei pentru a-și afirma puterea în regiune.
Inițiativa germană
Germania, care a fost criticată pentru lipsa cheltuielilor sale pentru apărare și calitatea forțelor armate, a încercat să se apropie NATO și UE de securitatea baltică.
Vicepremierul Rainer Brinkmann, șeful adjunct al marinei germane, a declarat, în septembrie, că Rusia este „o provocare principală” în Marea Baltică și că partenerii occidentali „trebuie să ia măsuri adecvate pentru a face față” și „pentru a împiedica Marea Baltică să fie o “mare clausum”, sau o “mare închisă”.
Precum vecinii săi, Rusia are motive legitime de a se afla în Marea Baltică, însă numărul de actori de acolo, fiecare cu propriile lor interese naționale și comerciale, creează o situație delicată, potrivit lui Christopher Skaluba, membru al Inițiativei Transatlantice de Securitate în cadrul Consiliului Atlanticului.
O nouă bătălie în Atlantic
Marina rusă este din ce în ce mai activă în Atlanticul de Nord și, deși nivelul activității respective și dimensiunea marinei rusești nu par să ajungă la nivelul Războiului Rece, a trimis NATO pe marginea prăpastiei.
Tensiunea crescândă între membrii NATO și Rusia în Atlantic a fost numită „a patra bătălie a Atlanticului”, în urma Primului și celui de-al Doilea Război Mondial și a Războiului Rece.
Marea Britanie, în special, s-a străduit să țină pasul, cerând aliaților NATO să ajute urmărirea submarinelor rusești despre care se crede că spionează în jurul apelor britanice.
“În 2010, o navă a Marinei Regale a fost solicitată o singură dată pentru a răspunde navelor maritime rusești care se apropiau de apele teritoriale ale Marii Britanii. Anul trecut a trebuit să răspundem solicitărilor de 33 de ori”, a declarat ministrul apărării din Marea Britanie, Gavin Williamson, în mai 2018.
Marina Regală a construit noi portavioane, echipându-le cu primul F-35 al Marii Britanii și a achiziționat aeronave de patrulare maritimă fabricate în SUA, după ce a scos din funcțiune aeronava de patrulare Nimrod în 2010.
Protejarea relației dintre Marea Britanie și aliații săi europeni
Deși orice conflict în Atlantic va fi foarte diferit față de bătăliile anterioare, mai ult ca sigur va implica și Canalul Englez și apele din jurul său, în special Marea Nordului – cel puțin aceasta este preocuparea celor cinci țări europene care au repus în funcțiune “Comitetul Canalului” luna aceasta.
Pactul semnat joi de liderii seniori ai marinei din Germania, Franța, Marea Britanie, Belgia și Olanda se angajează să „armonizeze” planurile de achiziții navale, care ar putea include achiziții comune, potrivit Defense News.
Dar, de asemenea, țările doresc să crească schimburile de personal și pregătirea comună și, în cele din urmă, să recunoască calificările profesionale ale membrilor serviciului din grup.
“Zona Canalului este prima ușa către Europa Centrală și o poartă importantă către Marea Baltică”, spune textul pactului.
Competiția marilor puteri emergente
Membrii NATO din sudul Europei s-au concentrat pe imigrația din Orientul Mijlociu și Africa de Nord și pe amenințarea terorismului care provine din aceste regiuni.
Însă, forțele navale rusești sunt o prezență constantă în Mediterană, al căror traseu trece prin Marea Neagră și baza navală din Tartus, Siria.
Odată cu continuarea războiului civil din Siria, estul Mediteranei a devenit, de asemenea, un loc pentru operațiuni militare, submarinele rusești demonstrându-și noua capacitate de a ataca țintele de pe uscat cu rachete.
Prezența Rusiei în jurul Mării Mediterane și Mării Negre, prezența Iranului în Siria și relațiile antagonice cu Turcia reprezintă provocări de securitate pentru NATO, potrivit unui raport recent al Consiliului Atlanticului.
“Pe măsură ce sudul devine mai congestionat și contestat, iar competiția între marile puteri se intensifică, misiunea NATO de apărare, prevenție și restricționare în sud este din ce în ce mai urgentă și mai complexă”, se arată în raport.
