fbpx
europolitics
Stiri

Macron are ambițiile ascensiunii către un rol global. Cum vrea Franța să sfideze jocul american și să preia poziția fruntașă în diplomație

Poate că președintele SUA, Donald Trump, a răsturnat ordinea mondială internațională, dar președintele francez Emmanuel Macron a transformat relația cu America într-un avantaj propriu.

În ultimele luni, Macron a devenit din ce în ce mai activ pe scena mondială. El a jucat un rol esențial în intermedierea unui acord cu privire la locurile de muncă din UE, a lansat o inițiativă diplomatică riscantă ce vizează Iranul, a revigorat eforturile de mediere a păcii între Rusia și Ucraina și a găzduit un summit al G7 care a reușit cel puțin aparent să păstreze unitatea liderilor, spre deosebire de încercările eșuate ale celor doi predecesori ai săi, informează POLITICO.

Efortul președintelui francez de a se poziționa ca actor esențial în diplomația globală se bazează parțial pe încrederea că poate gestiona două prezențe temperamentale: Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin.

Până în prezent, rezultatele concrete sunt puține. Eforturile sale anterioare de a câștiga în fața lui Trump (cu privire la acordul nuclear iranian sau la climă) și a lui Putin (în Siria și războiul cibernetic) au fost insuficiente.

Două întâlniri pe care le-a organizat în Libia nu numai că nu au reușit să îmbunătățească situația pe teren, dar au fost percepute drept contraproductive de câțiva oficiali europeni.

Cu toate acestea, Macron a profitat de retragerea lui Donald Trump de pe arena multilaterală a diplomației, de agitația din jurul Brexit-ului și de retragerea cancelarului german, Angela Merkel. A fost o deschidere pentru consolidarea încrederii în afacerile diplomatice ale Franței, chiar dacă, momentan, nu se ridică la nivelul capacităților SUA.

“Rolul Franței este de a fi o putere mediatoare … rolul nostru unic este să vorbim cu toată lumea … și să încercăm să construim soluții utile la nivel universal”, le-a spus Macron jurnaliștilor la finalul summitului G7 de la Biarritz.

Desigur, Franța a jucat de mult timp un rol principal în diplomația internațională. Statutul țării de putere nucleară, armata sa robustă și scaunul permanent în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, toate acestea îi conferă un nivel de influență pe care celelalte țări nu îl pot obține.

„Încă din acordul climatic de la Paris [2015], Franța a jucat un rol central în diplomația internațională”, a declarat Michel Duclos, un ambasador francez care a lucrat în Rusia, New York și Siria și este acum consilier principal în comisia de experți a Institutului Montaigne.

Până în prezent, eforturile lui Macron de a umple golul lăsat de SUA nu au supărat alte mari puteri europene, cum ar fi Germania și Marea Britanie.

„Macron ocupă acel spațiu și vine cu idei”, a spus un diplomat britanic la nivel înalt.

„Există cineva pregătit să își asume riscuri, iar el a fost răsplătit cumva în contextul G7”, a declarat un oficial diplomatic german.

Macron a reușit să-l țină pe Trump de partea sa, chiar și atunci când l-a invitat pe ministrul iranian de externe, Javad Zarif, să zboare în Biarritz pentru discuții.

Rezultatele concrete ale summitului au fost mai modeste – inclusiv un pachet de ajutor pentru Amazon și progrese limitate în ceea ce privește impozitul digital. Dar, pe termen mai lung, competențele lui Macron de a gestiona problemele extinse, cum ar fi relațiile cu Iranul și conflictul din Ucraina, vor fi analizate.

Poate că nicio altă problemă nu ilustrează noul rol internațional al Macron mai mult decât Iranul, probabil cea mai complexă criză internațională din acest moment. Efortul diplomatic pe care l-a condus din iunie a avut cel puțin meritul de a arăta că este persistent, spre deosebire de o tentativă anterioară de mediere a Japoniei

„Macron a dobândit credibilitate personală în acest sens”, a declarat un diplomat francez. „Nu există mulți lideri care sunt capabili să se expună așa cum face el sau să colecteze condițiile pentru a acțiuna precum el.”

Oficialii francezi au declarat, săptămâna aceasta, că au discutat cu oficialii iranieni și americani posibilitatea acordării unei linii de credit care să fie garantată cu petrol pentru Teheran, în ceea ce ar putea fi cea mai concretă acțiune pentru a împiedica Iranul să încalce în continuare acordul nuclear și să pregătească, în același timp, un summit cu Trump.

În schimbul liniei de credit, Teheran ar trebui să respecte pe deplin acordul nuclear din 2015 și să se angajeze să nu amenințe securitatea în Golf sau să împiedice libertatea navigației maritime. De asemenea, ar trebui să fie de acord cu viitoarele discuții despre securitatea Orientului Mijlociu și cu unele aranjamente nucleare pe termen lung, a declarat ministrul francez de externe, Jean-Yves le Drian.

„Nu există nicio atracție față de ideea liniei de credit – cel puțin versiunea Franței așa cum o știm acum”, a declarat un oficial american.

Dar, în cele din urmă, Trump este cel care va decide dacă eforturile lui Macron vor avea succes.

Macron și echipa sa speră ca Donald Trump să se alăture liniei de credit dacă asta presupune că ar putea avea o reuniune la nivel înalt cu președintele iranian, Hassan Rouhani, posibil în câteva săptămâni la Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

„Toate acestea nu vor funcționa decât dacă, la un moment dat, Rouhani acceptă să-l întâlnească pe Trump”, a spus diplomat francez. „Dacă refuză, nu se va întâmpla”.

Macron s-a implicat personal în negocieri. A avut șase conversații telefonice cu Hassan Rouhani despre acordul nuclear începând cu sfârșitul lunii iunie. Înalți oficiali iranieni au vizitat Franța de patru ori în ultima lună, iar consilierul diplomatic al lui Macron a efectuat două vizite în Iran și a călătorit până în China și India, în sprijinul eforturilor franceze de a reduce a tensiunile.

Administrația Trump este împărțită profund între consilierii (precum consilierul pentru securitate națională John Bolton) care cred în exercitarea presiunii asupra Teheranului și între Trump și alți câțiva oficiali care consideră că ar putea exista o cale spre o tranzacție.

Autoritățile iraniene sunt la fel de împărțite, între tabăra președintelui și Gărzile Revoluționare. De asemenea, Israelul și Arabia Saudită au fost mai puțin entuziasmate de ideea unei abordări mai puțin lipsite de fermitate cu Iranul.

Riscul rusesc

Un alt front pe care Emmanuel Macron și-a arătat determinarea este Rusia. El a cerut recent aparatului său diplomatic să „regândească relația noastră cu Rusia” și „să construiască o nouă arhitectură a încrederii și securității în Europa”, care include Moscova.

În ciuda atacurilor cibernetice rusești, a participării Moscovei la campaniile de bombardament care au ucis civili în Siria și a otrăvirii cetățenilor ruși care trăiesc în Marea Britanie, Macron a demonstrat că el consideră că doar întreținerea relațiilor cu Moscova este singura cale va contribui la rezolvarea unora dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Europa, începând cu Ucraina.

Macron l-a găzduit pe Putin în sudul Franței, în perioada de pregătire a summit-ului G7, și a anunțat ulterior că președintele Rusiei și al Ucrainei sunt pregătiți să avanseze printr-un schimb de prizonieri și prin demilitarizarea regiunii Donbas ca măsuri de consolidare a încrederii înaintea unei reuniuni la nivel înalt între Franța și Germania la sfârșitul acestei luni la Paris.

Liderii Ucrainei resping ideea că ar trebui să existe orice compromis cu Rusia, pe care o consideră agresorul clar în conflict. Alte guverne din Europa Centrală și de Est sunt, de asemenea, precaute față de orice ar însemna o abordare prietenoasă cu Putin.

“Sunt extraordinar de sceptic față de abordarea sa globală față de Rusia și de limbajul pe care îl folosește cu Rusia, întrucât cred că este sortit să eșueze”, a declarat Bruno Tertrais, director adjunct al Fundației pentru Cercetări Strategice din Paris. „Limbajul folosit public de Macron despre Rusia este, în opinia mea, nefiresc și contraproductiv, deoarece pare să spună că erorile vin în principal din partea Occidentului și că toate sunt neînțelegeri.”

Related posts

Noua misiune a lui Margrethe Vestager și ce impact va avea daneza asupra mediului digital

Adelina Miron

De ce zona euro riscă să se confrunte cu o creștere economică redusă prelungită

Adelina Miron

Vor adânci alegerile parlamentare din noiembrie impasul politic? Spania se confruntă cu a patra rundă de alegeri în patru ani

Adelina Miron

Comisia Europeană, Consiliul și Parlamentul European solicită începerea negocierilor de aderare la UE cu Macedonia de Nord și Albania. Cine se opune

Adelina Miron

Sfârșitul prieteniei germano-americane. Cele două țări renunță la alianța de durată, dar Trump nu este singurul motiv

Adelina Miron

Cum se pregătește Uniunea Europeană de un război comercial cu SUA

Adelina Miron

Leave a Comment