fbpx
europolitics
Stiri

EXCLUSIV Adina Vălean: „Guvernul unei țări, așa cum este cel al României, știe de foarte mulți ani că nu există un viitor al cărbunelui!”

Adina Vălean este unul dintre cei mai vechi membri ai Parlamentului European. În cea de-a doua jumătate a mandatului trecut de europarlamentar, ea a fost președintele comisiei ENVI (Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară). În această legislatură a fost aleasă pentru a conduce comisia ITRE (Industrie, Cercetare și Energie ). Practic, a văzut de ambele părți ale baricadei problematica tranziției energetice, adică trecerea de la resurse poluante la resurse cu emisii scăzute de carbon.

Pe Adina Vălean, singurul politician din Est care conduce o comisie de specialitate în Parlamentul European, am întâlnit-o săptămâna trecută, la Strasbourg.

Cu acest prilej am încercat să aflu, în cadrul unui dialog de 30 de minute, cum a reușit Sylvie Goulard să rateze oportunitatea de a ocupa, poate, cel mai important portofoliu din viitoarea Comisie Europeană (mai multe detalii aici), ce presupune gestionarea politicilor privind Piața Internă și Industria, cum poate fi găsit un echilibru între o economie competitivă și exigențele mai mari pentru reducerea emisiilor de carbon și spre ce direcție va evolua sectorul energetic, unul dintre cei mai importanți piloni ai unei industrii sustenabile.

„Nu poți să schimbi după un an țintele emisiilor de carbon pe care le-ai agreat, deja, în legislație. Ar însemna să provocăm impredictibilitate!”

Verzii cer ca investițiile și toate eforturile politice să se concentreze, în principal, pe ideea de a salva mediul înconjurător. În schimb, strategia industrială pune accent pe modul în care poate fi păstrată competitivitatea economiei, pentru a nu pierde în acest proces locuri de muncă și pentru a avea suficiente surse de finanțare care să sprijine această tranziție. Cum poate fi atins un echilibru?

Anul trecut a fost, însă, adoptat, Pachetul Energie Curată. „Comisia ENVI a fost șef de dosar”, accentuează Adina Vălean. Această legislație importantă a stabilit ținte pentru emisiile de carbon, pentru energia regenerabilă și eficiența energetică pe care UE trebuie să le onoreze.  

Astăzi, se pune întrebarea dacă instituțiile europene pot să asigure un echilibru între această nevoie de a face tranziția energetică și păstrarea performanțelor economice ale Uniunii Europene. „Subiectul îl discutăm de multă vreme”, îmi spune Adina Vălean. „Așa cum spuneam și la început, tematica are un impact foarte mare asupra competitivității. S-au fixat niște obiective și cred că sunt anumite lucruri asupra cărora ne-am înțeles. Știu că există, acum, voci care și-ar dori să redeschidă legislația pentru a face obiectivele mai ambițioase… Eu nu mă număr printre ele. Cred că voi reuși, împreună cu colegii mei, să oprim această tendință, care este foarte greșită pentru tot ceea ce înseamnă investiții în noi tehnologii în Europa.”

De fapt, de ce este atât de important să se respecte cele agreate, deja, în Pachetul Energie Curată? Presupunerea mea este că acest Green Deal anunțat de Ursula von der Leyen este folosit în unele circumstanțe ca pe un pașaport pentru o navigare mai sigură într-un Parlament European deosebit de fragmentat, dar, în fine. Explicația este, însă, una cât se poate de rațională. „Proiectele din domeniul energetic au nevoie de un ciclu investițional foarte lung și nu poți să schimbi după un an țintele emisiilor de carbon pe care le-ai agreat, deja, în legislație. Ar însemna ca noi să provocăm impredictibilitate la nivel european în sectoare care au nevoie de predictibilitate pe termen lung”, este de părere Adina Vălean.  

Intrăm în detalii, pentru câteva explicații tehnice. „Nu putem de azi pe mâine să introducem numai energie regenerabilă, pentru simplul fapt că nu este sustenabilă, din varii motive, fie că sunt de cost, de intermitență a producției, sau pentru că energia electrică nu poate fi stocată. De-asemenea, este foarte clar faptul că energia electrică nu este profitabilă pentru anumite sectoare. În schimb, este mai profitabil gazul. Sunt alte sectoare care nu pot funcționa, încă, pe bază de baterii, ci trebuie să folosească alte surse de energie.”

Până la urmă, în acest context, producția de cărbune va fi eliminată, treptat, din mixul de producție al energiei electrice, însă acest obiectiv va pune presiune pe zonele mono-industriale din Europa unde încă se face minerit. Am amintit, puțin, și de discuțiile provocate în ultima perioadă despre cele două zone miniere din România, Valea Jiului și bazinul Gorj. „Guvernul unei țări, așa cum este cel al României, știe de foarte mulți ani că nu există un viitor al cărbunelui din motive de natură de eficiență economică. Acest lucru este amplificat și de absența unor proiecte și a unei viziuni de politică național-economică”, spune Adina Vălean.

Bun, dar care sunt soluțiile? „Ce trebuie făcut este să renunțăm la cărbune. Pentru a face acest lucru, mai ales în țări unde această materie primă este folosită în proporție foarte mare, așa cum este cazul Poloniei, trebuie să ajutăm aceste regiuni care depind de producția de cărbune prin Fondul Just de Tranziție. El a fost creat de Parlamentul European și va pune la dispoziție fonduri europene pentru a face conversia de la cărbune la gaz.

De unde va primi finanțare acest fond?, o întreb pe Adina Vălean. „Pentru acest proiect este o bătălie pe care trebuie să o ducem. Nu trebuie luate fonduri din banii de coeziune. Pledez să fie o sursă nouă de finanțare și să nu tăiem din politica de coeziune. Cu alte cuvinte, nu vreau să se spună că <<uite, tu ai dreptul prin Fondul de Tranziție Justă la 500 de milioane în regiunea X, dar acei bani vin din bugetul de coeziune.>> Nu, mulțumesc, vreau ca acei bani să vină dintr-un fond care este separat constituit.”

Și, atunci, cum poate fi asigurată flexibilitatea sistemului energetic? Tranziția spre gaze naturale poate fi una dintre direcțiile pentru industria de energie? Se va pune accent pe noi forme de producție a energiei? Întrebările pot curge în cascadă dar, cert este că sectorul energetic, transporturile, industria și agricultura și construcțiile vor trece prin transformări sistemice radicale în următorii zece ani.

Din dialogul purtat cu Adina Vălean am desprins câteva idei care, la nivel european, pot forma noul narativ:

  • Gazele naturale, rol de resursă energetică de tranziție. „România ar putea să fie în acest context politic și geopolitic un jucător important pe piața europeană. Știu că România, în lista Proiectelor de Interes Comun, s-a înscris pentru o finanțare necesară a construi depozite de gaze naturale, de exemplu. Eu cred că finanțarea europeană ar putea ajuta România să își consolideze infrastructura pentru a avea acces pe piața europeană. Gazul rămâne o soluție.”
  • Există argumente pentru hidrogen ca resursă în mixul de producție a energiei electrice. „În viitor vom face tranziția către hidrogen. El poate să fie obținut fie dintr-o sursă verde, prin electroliză, fie din gaze naturale.”
  • Hidrogenul poate fi o variantă și pentru industrie. „În clustere industriale poate fi plasată o formulă de producție de hidrogen care, în cazul României, poate avea la bază gazele naturale. Ar ajuta alte zone să își reducă emisiile de carbon, folosind hidrogen în loc de altă formă de producție a energiei. Vă dau un exemplu, industria oțelului. Există proiecte la nivel european care transformă gazul în hidrogen și care, la rândul lui, este folosit în această industrie.
  • Zonele miniere vor beneficia de sprijin financiar pentru o dezvoltare economică sustenabilă. „Am menționat Fondul European Just de Tranziție, pe care dorim să îl finanțăm cât mai bine în următorii ani. Parlamentul European dorește să-i ceară Consiliului un sprijin pentru ca acest fond să fie foarte solid în ideea în care, regiuni carbonifere, așa cum sunt cele din România, să primească suficienți bani ca să poată face această tranziție.”
  • O alternativă pentru viitorul minerilor. „Personalul care a lucrat în acest sector poate să facă o reconversie profesională spre o altă formă de producție de energie.”
  • Ce se poate întâmpla cu centralele pe bază de cărbune? „Pot exista investiții în proiecte noi sau, acolo unde este cazul, se pot reconverti centrale pe cărbune și să fie finanțată retehnologizarea.”

Related posts

Emmanuel Macron vrea să se impună liderul Uniunii Europene cu prețul ostilității partenerilor europeni

Adelina Miron

O întrebare, la 30 de ani de la Revoluție: oare cât de nepăsători (ca să nu spun altfel) putem să fim?

Vlad Epurescu

Comisia Europeană, Consiliul și Parlamentul European solicită începerea negocierilor de aderare la UE cu Macedonia de Nord și Albania. Cine se opune

Adelina Miron

Dacian Cioloș și Dan Barna, recomandare de vot pentru turul 2: „Clar, unul din cei doi candidați este mai apropiat de obiectivele pe care le susținem!”

Europolitics.ro

Tinde să devină irelevantă relația transatlantică? SUA și Uniunea Europeană, la un punct de cotitură

Adelina Miron

Primul candidat la prezidențiale care își îndeamnă alegătorii, după primul tur, cu cine să voteze dintre Iohannis și Dăncilă în turul doi

Europolitics.ro

1 comment

Leave a Comment