Președintele francez Emmanuel Macron a transmis un avertisment îngrijorător: o Europă „excepțional de fragilă” va dispărea „dacă nu se poate gândi la sine ca la o putere globală”. Apelul președintelui francez trebuie luat atent în considerare chiar dacă pledoaria sa pentru o alianță de apărare a UE care să înlocuiască NATO aflată în „moarte cerebrală” a generat reacții negative din partea aliaților de ambele părți ale Atlanticului, relatează Financial Times într-un material de opinie.
Concepția domnului Macron despre Europa și locul său în lume este remarcabil de concludentă. Este greu de imaginat că vreunul dintre omologii săi occidentali ar putea vorbi pe nepregătite cu atâta elocvență. Uniunea Europeană, a declarat acesta pentru The Economist, a fost creată pentru a fi asociatul Americii. Și această situație a existat, într-adevăr, pe vremea când America era un partener binevoitor, dar relația a început să erodeze în urmă cu un deceniu.
Acum, aflată sub presiunea Americii și Chinei și sub amenințarea regimurilor autoritare, Europa este marginalizată. Deschisă pentru noile state membre, dar fără politici mai integrate sau un buget mai mare, UE poate discuta doar despre afaceri și comerț. Ar trebui să fie o comunitate politică, dar îi lipsește „gramatica puterii și suveranității”. Confuzia din UE în ceea ce privește implicarea Huawei în rețelele de telecomunicații 5G de nouă generație este un exemplu în acest caz
Liderul francez dorește o Europă cu autonomie strategică care să poată acționa ca o putere de echilibru. Europa nu trebuie obligată să trateze dușmanul (China sau Rusia) prietenului său (America) ca pe propriul inamic. Aspectele gaulliste din gândirea lui Emmanuel Macron sunt ușor de recunoscut. Este, până la urmă, un adept pasionat al generalului. Există, de asemenea, un indiciu al nostalgiei franceze pentru o Uniune Europeană mai mică și mai politică în care Parisul a avut o influență mai mare. Emmanuel Macron acuză extinderea pentru pierderea de direcție a UE. Disfuncționalitatea italiană, scepticismul britanic și slăbiciunea franceză sunt motive mai mari.
Cu toate acestea, Emmanuel Macron se uită înainte, nu înapoi. Lipsa de implicare a SUA este o realitate. Ar trebui să impulsioneze liderii UE să își asume mai multă responsabilitate pentru propria lor securitate. De asemenea, Europa are nevoie de o abordare mai unificată și mai strategică asupra Chinei pe care a identificat-o pe bună dreptate drept „rival sistemic”. Asta înseamnă consolidarea apărării comerciale, respingerea subvențiilor, solicitarea accesului reciproc pe piață și creșterea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare. Nu ar trebui să implice, așa cum prevede președintele francez, alegerea câștigătorilor sau dispariția regulilor de concurență.
Dacă analiza lui Macron este corectă, modul de livrare s-ar putea dovedi contraproductiv. El recunoaște că NATO funcționează bine în termeni operaționali, dar coordonarea strategică și politică este inactivă. Acest lucru s-a dovedit adevărat atunci când Donald Trump, fără consultare, a retras trupele americane din nord-estul Siriei, declanșând invazia Turciei, un membru al NATO. Este adevărată și abordarea mai largă a alianței față de Rusia, deși Kremlinul are o vină mai mare.
Cu toate acestea, a fost o greșeală punerea la îndoială a angajamentului NATO față de apărarea reciprocă, doar pentru că președintele Trump a făcut acest lucru. O astfel de atitudine nu poate decât să-i slăbească credibilitatea, precum arată reacția pozitivă a Moscovei. Este cu atât mai periculos având în vedere cât de departe este Europa de a avea structurile, capacitățile și voința politică necesare pentru a înlocui, cu atât mai puțin să împartă, efortul Statelor Unite în cadrul alianței.
Emmanuel Macron face o artă din diplomația turbulentă. Nu este pe gustul tuturor. Nimănui nu-i place să fie deranjat din propria complezență. Avertismentul său a apărut în aceeași zi în care Berlinul a dezvăluit un rol mai ambițios pentru armata sa și jurământul de a îndeplini obiectivul de cheltuieli al NATO de 2% din produsul intern brut în 2031. Până în prezent, liderul francez s-a dovedit mai bun la identificarea problemelor decât la construirea alianțelor pentru a le rezolva.
