fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Stiri

De ce se adâncește falia dintre Europa de Est și Europa de Vest

Rezultatul alegerilor locale și parlamentare din Polonia, Ungaria, Bulgaria și România care au avut loc deja sau urmează să se desfășoare în această toamnă vor da un barometru pentru starea de spirit a Europei de Est, într-un moment crucial. Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen încă nu a fost votată de Parlamentul European, saga Brexitului pare fără sfârșit iar perspectivele economice neîncurajatoare pot inflama, din nou, mișcările populiste.  

Primele rezultate ale primului scrutin desfășurat, ieri, în Bulgaria, cu ocazia alegerilor locale, arată că partidul GERB condus de premierul Boiko Borisov a obținut cel mai mare număr de voturi, dar a înregistrat mai puține victorii decisive față de acum patru ani.

În Ungaria, Fidesz, formațiunea politică de orientare naţional-conservatoare condusă de premierul Viktor Orban a fost învins în Budapesta, în urmă cu două săptămâni, la alegerile locale. Opoziţia s-a unit în jurul unui singur candidat, de centru-stânga, care a reușit să se impună în alegeri.

Tot în urmă cu două săptămâni, formaţiunea de guvernământ de la Varşovia, “Dreptate şi Justiţie” (PiS), a câştigat detaşat scrutinul legislativ şi a rămas principala forţă politică a Poloniei.

În România urmează alegeri prezidențiale, primul tur urmând a avea loc pe 10 noiembrie.

La 30 de ani de la căderea Cortinei de Fier, unii comentatori, scriu cei de la Foreign Policy, arată că falia dintre Est și Vest nu a fost niciodată mai mare. În Vestul Europei, Angela Merkel și Emmanuel Macron promovează multilateralismul într-o perioadă în care toate celelalte forțe politice din lume par că s-au săturat de această idee. În Est, politicieni precum Viktor Orban se poziționează drept campionii naționalismului și aruncă vina pe Bruxelles de fiecare dată, fie că este vorba despre criza migrației sau despre erodarea familiei tradiționale.

În parte, aceste poziții sunt simple luări de poziție politice. Sunt încercări ale liderilor naționali de a reproduce, la nivel european, strategia electorală care i-a adus la putere acasă. Relația este simbiotică – Orban și echipa sa au nevoie de elite europene pline de satisfacție pentru a juca rolul țapului ispășitor, iar Macron și Merkel au nevoie de „sperietorile” naționaliste ca reflexie pentru propria lor viziune cosmopolită.

În realitate, însă, Uniunea Europeană se confruntă cu o prăpastie care se desfășoară mult mai profund decât experiența politică pe termen scurt. Există o diferență structurală în modul în care statele membre pre-aderare 2004 și post-aderare 2004 gândesc despre Europa. Primii văd Europa ca pe un mijloc de amplificare a prezenței și puterii lor pe scena globală. Cele din urmă, vedeau în Europa ca pe un mijloc de mântuire după zeci de ani de comunism, dar, acum, unii o văd din ce în ce mai mult ca o amenințare existențială națională.

Această prăpastie, care se conturează în peisajului politic european, are rădăcini istorice profunde.

Începând cu 1914, cele două războaie mondiale în centrul proiectului european s-a aflat dorința de a inversa procesul declinului geopolitic național. Statele membre fondatoare ale Uniunii Europene au înțeles că, dacă ar rămâne actori solo, ar fi fost condamnați la irelevanță. Au văzut că trebuie să lucreze împreună dacă doresc să continue ca actori globali, mai degrabă decât martori, într-o lume aflată în schimbare rapidă.

Istoria recentă a națiunilor din Europa Centrală și de Est a fost profund diferită. Au suferit și, uneori, chiar au dispărut sub dominația unei succesiuni de imperii, inclusiv, cel mai recent, Uniunea Sovietică. Aceste orori și tragedii rămân proaspete în memoria națională. Masacrul de la Katyn, o execuție în masă a ofițerilor militari polonezi și a unei elite politice, represiunea sovietică asupra revoluției maghiare și Primăvara de la Praga au insuflat credința de neclintit în rândul națiunilor din Europa de Est și Centrală că – pentru a folosi cuvintele scriitorului ceh Milan Kundera – „existența lor” poate fi pusă în discuție în orice moment.

Imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice, UE a fost considerată drept un potențial garant al securității și stabilității pentru Europa de Est, precum și o cale de dezvoltare economică. Cu toate acestea, în anii de la aderare, unii au început să perceapă proiectul ca fiind un prădător – un instrument folosit de statele membre vest-europene pentru a-și impune opiniile politice vecinilor lor europeni.

Acest sentiment se remarcă, în special, în problemele sensibile precum ar fi criza migrației sau atunci când vestul clamează politicile sociale liberale care pot fi percepute ca subminând practicile culturale tradiționale. Mulți din Europa de Est au considerat că sunt tratați ca cetățeni de clasa a doua – că sunt persoane care primesc reguli, mai degrabă decât parteneri egali, în proiectul european și, prin urmare, că securitatea lor nu poate fi garantată.

Sentimentul vulnerabilității existențiale este agravat doar de nivelurile ridicate actuale ale emigrării tinerilor din aceste țări. De exemplu, 3,4 milioane de oameni, majoritatea tineri, au emigrat din România între 2007, când a intrat în UE și 2015. Aceasta reprezintă 17% din populația înregistrată în 2007. Spre deosebire de Franța sau Germania, fiecare stat membru din Europa Centrală și de Est se percepe ca o națiune mică și, poate, în scădere și, pentru a cita din nou Kundera, „o națiune mică poate dispărea și o știe”.

Diferența în percepțiile estice și occidentale ale UE are ramificări profunde pentru viitorul Europei. Liderii naționaliști din Europa Centrală și de Est înfățișează Bruxelles-ul ca pe noua Moscovă, punând accent pe frici într-o succesiune de retorici în funcție de care vor să-și determine propriul viitor.

Related posts

Planul premierului Kyriakos Mitsotakis de propulsare a Greciei către prosperitate

Adelina Miron

Uniunea Europeană trebuie să se pregătească pentru confruntarea cu China și Statele Unite

Adelina Miron

În Germania, urmează o negociere politică de o mare importanță pentru Europa

Adelina Miron

Cum a reușit partidul lui Jarosław Kaczyńsk să transforme internetul într-o armă puternică de campanie electorală

Adelina Miron

De ce mișcările de politică externă ale lui Emmanuel Macron nu sunt suficiente pentru a-i garanta un al doilea mandat la cârma Franței

Adelina Miron

Valoarea euro scade pe măsură ce Germania, Franța și Italia înregistrează o încetinire a ritmului de creștere economică

Adelina Miron

Leave a Comment

trusted online casino malaysia