De ce politicienii europeni nu au vrut sa mentioneze cuvantul “crestinism” in Tratatele europene

Fluxul masiv de refugiati din zona Orientului Mijlociu a adus in discutie tema proiectului Uniunii Europene. Crizele economice care au lovit Batranul Continent in perioada 2007 – 2010, seismele economice provocate de Grecia, incremenirea Bruxelles-ului la nivel birocratic si, mai nou, fluxul refugiatilor care au luat cu asalt UE readuc pe tapet problema proiectului european.

Integrarea populatiilor de religie musulmana in Uniunea Europeana nu este o tema care a aparut de ieri pe azi. Isi are originile inca de-acum 30 de ani, atunci cand au inceput discutiile pentru elaborarea Tratatului de la Maastricht. Jacques Dolores, presedintele Comisiei Europene din perioada 1985 – 1995, a recunoscut la acea vreme faptul ca, avand in vedere ca Uniunea Europeana isi va deschide portile si nu va mai fi doar o asociatie economica, trebuie facuta o discutie foarte aplicata in privinta proiectului european.

Ideea unei identitati comune europene si ce rol va juca religia in noua constructie au fost principalele puncte de dezbatere pe marginea acestui nou proiect politic. In niciunul dintre cele doua Tratate, nici in cel de la Maastricht si nici in cel de la Lisabona dar nici in proiectul Constitutiei Europene (respins de populatia Frantei si a Olandei in 2004), nu se face nicio referire la crestinism. Motivatia a fost aceea ca mentionarea crestinismului va fi o bariera in calea accederii in Uniunea Europeana a tarilor non-crestine, precum Bosnia si Turcia.

A fost nevoie de mai mult de doi ani pentru ca statele membre ale UE sa ajunga la un consens pe marginea continutului Tratatului de Instituire a Constitutiei Europene. Textul a fost adoptat la finele lunii iunie 2004, dar una dintre cele mai controversate dezbateri in timpul Conventiei pentru Viitorul Europei a fost includerea unor referinte religioase in Constitutia Europeana.

Polonia, spre exemplu, a fost marele sustinator al introducerii unei referiri la crestinism in timp ce Franta, cu un secol de laicitate atasat istoriei sale, s-a opus cu vehementa. Un grup de sapte state din care au facut parte Italia, Polonia, Malta, Lituania, Portugalia, Slovacia si Cehia, avand sustinerea Vaticanului, a trimis o scrisoare comuna catre Presedintia Consiliului Europei detinuta la acea vreme de Irlanda. Aceste state au cerut a fi mentionat termenul de crestinism in Constitutia Europei. Preambulul Constitutiei facea referire la “mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei”.

 

Papa Ioan Paul al II-lea
Referirea la crestinism ar ajuta Continentul in fata dublului risc al secularismului ideologic, pe de-o parte si in fata integralismului sectarian, pe de alta parte

 

Dezbaterea dintre statele UE privind locul religiei in Tratatele europene difera de orice alt tip de negociere pentru ca argumentele nu au fost alimentate de motive geopolitice si economice ci mai degraba de istoria nationala a statelor. A fost interesanta pozitionarea acestor tari pentru ca s-au confruntat statele catolice cu cele protestante. Pentru o parte dintre semnatarii acestei scrisori, identitatea catolica a fost un ajutor nesperat in lupta dusa impotriva nazismului si comunismului. In schimb, tarile a caror populatie este protestanta s-au opus cu cerbicie introducerii crestinismului in Constitutia Europeana. Vorbim aici despre Franta, Marea Britanie, Germania, Belgia, Slovenia, Danemarca, Suedia si Finlanda.

Pana la urma, forma finala a Tratatului a fost seculara, avand castig de cauza membrii mai vechi ai Uniunii Europene. Documentul a fost supus referendumului popular, dar a cazut la vot in Franta si in Olanda.

Cu toate acestea, dezbaterea a demonstrat ca Uniunea Europeana va miza pe valorile progresiste ale membrilor sai initiali si ca membrii nou admisi care sunt mai traditionalisti si conservatori, precum Polonia la acea vreme, vor trebui sa invete sa se adapteze.

O Constitutie la nivel european ar fi fost un pas decisiv spre o integrare si mai stransa a Uniunii Europene. Acel pas a fost ratat. S-a vazut in anii ce-au urmat ca UE s-a miscat precum un urias cu picioare de lut atunci cand a trebuit sa gaseasca raspunsuri la provocari majore. Bruxelles si intreaga comunitate s-au indepartat foarte mult de acel moment gratie iar inconsistenta raspunsurilor in fata crizei refugiatilor repune pe tapet dezbaterea privind proiectul european.

Au trecut 11 ani de la ultima mare dezbatere. Astazi, se discuta despre islamizarea Europei si despre pericolul ca societatea musulmana stabilita pe Batranul Continent sa o absoarba in urmatorii zeci de ani pe cea crestina. Evident, este o utopie dar ghetoizarea Europei este o perspectiva reala.

In 2010 se estima ca populatia musulmana din Europa va creste in 2030 la 58 de milioane de locuitori. Adica 8% din total! Cu toate ca populatia musulmana din Europa va creste, proportia sa va ramane mica raportata la cea a europenilor get-beget. Franta, Italia, Germania, Marea Britanie, Italia si Tarile Nordice se asteapta ca numarul populatiei musulmane sa creasca spectaculos.

Cultura islamului are sanse mici deocamdata de a se raspandi dincolo de granitele comunitatilor musulmane, dar tocmai acest lucru reprezinta un mare pericol: constituirea unor societati paralele, care sa functioneze in baza altor  legi.

Related News

One Response

Leave a Reply
  1. avatar
    Pisti
    Sep 28, 2015 - 12:56 AM

    Fiindca inca de la inceput idea era de distrugere a identitatii nationale si a valorilor crestine in scopul unei mai usoare manipulari…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1