fbpx
europolitics
Stiri

Cum poate Uniunea Europeană să-și revendice rolul de lider pe scena mondială

Procesul de unificare europeană demonstrează că liderii săi actuali neglijează fundamentele economice ale unui proiect esențial politic.

Călătoria lungă către o Europă unită a debutat la începutul anilor ’50 când, cu ajutorul generos din partea Washingtonului, francezii și germanii au decis să renunțe la rivalități vechi de secole și să își asocieze resursele de cărbune și de oțel. La acea vreme, cărbunele și oțelul erau considerate instrumentele fundamentale ale războiului, iar managementul lor comun însemna o garanție pentru pace și reconciliere pe un continent devastat și sărac, transmite CNBC.

Câțiva ani mai târziu, succesul colaborării franco-germane în privința cărbunelui și oțelului a generat un eveniment cu adevărat memorabil: o uniune vamală între Franța, Germania, Italia și cele trei țări ale Beneluxului, consacrată în Tratatul de la Roma din martie 1957. Oficial, acea uniune vamală era cunoscută drept Comunitatea Economică Europeană, dar majoritatea oamenilor o numeau Piața Comună.

Europenii au creat noua entitate politică a lumii, exercitându-și puterea printr-un regim de tranzacționare cvasiliber în cele șase țări, cu un zid comercial care să le despartă de restul lumii.

Caracterul politic al uniunii vamale a urmărit în mod logic un cadru de reglementare comun pentru gestionarea comerțului liber și coordonarea politicilor economice, menținând în același timp relații comerciale și economice unite cu lumea exterioară.

Fără să aibă îndoieli cu privire la dimensiunea politică a uniunii vamale, britanicii au decis să rămână în afara unei comunități de națiuni „hotărâte să pună bazele unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei” – declarația cheie din preambulul Tratatului de la Roma.

Aproape douăzeci de ani mai târziu, Londra s-a răzgândit și s-a alăturat uniunii vamale aflate în plină expansiune, considerând că detașarea i-ar limita apartenența la o zonă de liber schimb fără mari transferuri de suveranitate către instituțiile europene. În cele din urmă, această strategie a dus la decizia de a părăsi Uniunea Europeană.

Britanicii se vor retrage într-un moment în care Franța și Germania încearcă să creeze o comunitate economică și politică europeană consolidată. Acesta este un proces dificil în care starea de urgență pe care o invocă Franța și impulsul său (excesiv) politic se lovesc de pragmatismul de mari dimensiuni al Germaniei, de instabilitatea politică, de diviziunile sociale amenințătoare și de  comportamentele extremiste, xenofobe și rasiste.

Există două puncte comune în analiza Franței și Germaniei: Uniunea Europeană este total marginalizată pe scena mondială, iar cele două țări, acționând pe cont propriu, nu își pot apăra interesele economice și politice vitale.

Deci, ce ar trebui să facă?

Răspunsul este simplu: este necesar un efort franco-german pentru a pune pe picioare o  economie europeană prosperă. Asta ar oferi cea mai bună bază pentru o structură politică mai puternică a uniunii.

În mod previzibil, acest obiectiv nu este posibil de îndeplinit acum, în cadrul unei economii europene muribunde în care creșterea economică lentă și șomajul ridicat risipesc resursele umane și de capital. Parțial ca urmare a acestui fapt, industriile europene fabrică produsele de anul trecut și se bazează pe sectorul serviciilor americane și chineze, al tehnologiilor informației și telecomunicațiilor.

Faptul că UE nu are propria tehnologie 5G este un exemplu în acest sens. Dar mai multe produse tradiționale demonstrează, de asemenea, întârzierea industriei UE: în timp ce germanii se plâng de mașinile diesel învechite, olandezii au cumpărat, după testări ample, 259 de autobuze electrice de la producătorul chinez BYD.

Restul Europei nu poate rămâne în urmă drept o piață captivă pentru mașinile electrice produse în străinătate și pentru platformele industriale 5G, printre altele. Din păcate, Germania nu va face nicio mișcare. Acesta se bazează pe excedente uriașe în comerț și finanțe publice și refuză constant să intensifice cheltuielile de investiții pentru a produce tehnologii ale viitorului.

Franța și Germania trebuie să conducă UE către o creștere economică mai consistentă și o postură globală mai competitivă. Acest lucru ar consolida sistemul politic al uniunii,  ar respinge euroscepticii și ar garanta un loc Uniunii Europene la masa unde marile puteri iau decizii cu privire la noua ordine mondială.

Related posts

SUA și Uniunea Europeană, din ce în ce mai aproape de un război comercial în toată regula

Europolitics.ro

Franța îndeamnă Germania să urmeze exemplul stimulentelor sale bugetare

Adelina Miron

Traficul de persoane în România: o abordare integrată necesară în epoca frontierelor deschise

Adelina Miron

Germania este deschisă unui compromis cu un preț ridicat pentru partenerii zonei euro

Adelina Miron

Este Europa cu adevărat pregătită pentru a avea o forță militară proprie?

Adelina Miron

De ce Serbia este, acum, o parte a soluției, nu problema din Balcani

Adelina Miron

Leave a Comment