Ce planuri post-Brexit intocmesc liderii europeni: fisuri in relatia Merkel – Hollande

Franța, Germania și Italia insistă ca Marea Britanie să invoce articolul 50 al Tratatului de la Lisabona inainte de inceperea negocierilor pentru Brexit. Pe de altă parte, sefii celor trei state europene nu se pun de-acord cu privire la modul în care trebuie să fie salvate zona euro și Uniunea Europeană.

Angela Merkel (cancelarul Germaniei), Francois Hollande (președintele Franței) și Matteo Renzi (premierul Italiei) au susținut, luni, o conferință de presă comună pentru a le solicita factorilor de decizie din Marea Britanie sa inceapa procedurile privind Brexitul.

 

Angela Merkel, cancelarul Germaniei:

Cu toții am convenit că nu vor exista discuții informale sau formale pe tema ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană până când pe masa Consiliului European nu va ajunge invocat articolul 50. Nu vreau să transformăm toată treaba aceasta într-o telenovelă!

 

Liderii politici germani sunt furioși pe seama faptului că nimeni din Marea Britanie nu își dorește să își asume responsabilitatea pentru a iniția procdurile divorțului de Uniunea Europeană. David Cameron, care își va păstra fotoliul de premier până în luna septembrie, a refuzat să se implice în negocierile complexe privind Brexitul.

Boris Johnson, văzut de mulți ca succesorul lui David Cameron la funcția de premier dar și în fruntea Conservatorilor, a spus că nu își dorește să înceapă negocierile, chiar dacă va fi ales. Dorința sa este aceea de a exista o perioadă de prenegocieri în care reprezentanții Marii Britanii și ai Uniunii Europene să seteze termenii generali ai rupturii, înainte de a fi activat articolul 50 din Tratatul de la Lisabona.

În temeiul acestui articol, responsabilitatea invocării cade în sarcina reprezentanților statului care își dorește ieșirea din Uniunea Europeană. Teoretic, Marea Britanie nu poate fi forțată să intre în negocieri de acest fel!

Odată ce procesul demarează, cele două părți vor avea la dispoziție o perioadă de doi ani pentru a seta termenii divorțului. Britanicii se tem să activeze clauza deoarece sunt șanse mari să nu obțină ceea ce își doresc, adică accesul la piața unică și libera circulație a forței de muncă pe teritoriul Uniunii Europene.

Liderii importanți ai Uniunii Europene și-au manifestat dorința de a demara cât mai repede acest proces deoarece se tem de efectele catastrofale pe care Brexitul le-ar avea asupra întregului proiect european. Transformarea acestei situații într-o telenovelă, așa cum spune Angela Merkel, ar încuraja mișcări de acest fel și din partea altor state din Uniunea Europeană, acolo unde partidele populiste sunt în mare vogă.
Votul pro-Brexit a alimentat încă o dată schisma politică existentă între Berlin și Paris, nucleul Uniunii Europene.

Cum văd viitorul Uniunii Europene Angela Merkel și Francois Hollande

Francois Hollande, președintele Franței, consideră că rezultatul referendumului din Marea Britanie demonstrează că Europa nu mai poate să repete greșelile trecutului. Prin urmare, Hollande insistă pentru noi inițiative care să accelereze investițiile și creșterea economică, pentru a întări controlul la frontierele statelor naționale și pentru a reforma guvernanța din zona euro.

Angela Merkel își dorește să procedeze mult mai atent. Se opune din start oricărei relaxări bugetare și vrea să continue pe drumul austerității.

Deși cei doi lideri privesc diferit viitorul Uniunii Europene, ambii au au ajuns la un consens cu privire la faptul că Brexitul va încuraja mișcări centrifuge și în alte țări din Uniunea Europeană. Vocile populiștilor din Danemarca, Olanda, Franța și Austria s-au făcut auzite imediat după rezultatul referendumului din Marea Britanie. Asta înseamnă că Merkel și Hollande vor susține Comisia Europeană pentru a reduce riscul unei contagiuni în interiorul Uniunii Europene iar negocierile pe seama termenilor divorțului dintre Marea Britanie și blocul european vor fi dure.

Ce se va întâmpla cu zona euro?

Franța, Germania și Italia încep să nu mai aibă timp ca să mai salveze zona euro. Nimeni nu știe asta mai bine decât cei trei șefi de stat, Hollande, Merkel și Renzi. Pe masa zonei euro sunt o groază de reforme care au rămas la stadiul de discuții și care nu au mai ajuns să fie implementate.

Investitorii au început să se întrebe dacă nu cumva următoarea piesă a dominoului care va cădea nu va fi Italia?! Sistemul bancar al țării este într-o hemoragie de neoprit. Pentru Paris și Berlin situația băncilor italiene ar putea deveni o urgență de rezolvat mult mai repede decât ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Concentrarea liderilor europeni pe zona euro are o importanță practică. Prin plecarea celui mai mare actor non-euro din Uniunea Europeană, piețele financiare și agențiile care reglementează sistemul bancar din blocul comunitar vor ajunge sub influența dominantă a țărilor din zona euro.

Prin ieșirea din Uniunea Europeană, hubul financiar din Londra își va pierde influența dar nu îi va oferi zonei euro o fundație mai sănătoasă.  Spre exempplu, zona euro este departe de a avea un buget comun gestionat de un minister de finanțe al tuturor țărilor membre. Ideea a fost respinsă cu hotărâre de Wolfgang Schauble, ministrul de Finanțe al Germaniei, atâta timp cât guvernele din zona euro nu își controlează bugetele și nu implementează reforme serioase.

Pe de altă parte, concentrându-se pe zona euro, Merkel, Hollande și Renzi îi vor scăpa din vizor pe ceilalți parteneri non-euro din Uniunea Europeană. Suedia și Cehia nu și-au manifestat interesul de a adera la zona euro iar în Polonia și în Ungaria politica privind zona monetara comună este corelată cu dorințele partidului care este la putere. Numai Bulgaria, România și Croația mai sunt interesate de accederea la zona euro.

Related News

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


UA-42426876-1