fbpx
europolitics
Stiri

Ce o așteaptă pe Christine Lagarde în fruntea Băncii Centrale Europene și cum se va deosebi strategia ei de cea a lui Mario Draghi

Prima femeie președinte a Băncii Centrale Europene moștenește, de la predecesorul ei, o cutie de instrumente aproape goală – într-un moment în care inflația scăzută și creșterea economică anemică dezvăluie limitele politicii monetare.

Când i-a fost înmânată simbolic ștafeta conducerii Băncii Centrale Europene în timpul unui eveniment ceremonial din Frankfurt, săptămâna trecută, Christine Lagarde a primit și un clopot de aur care este folosit pentru a-i chema pe factorii de decizie ai băncii centrale la comandă. Având în vedere nemulțumirile recente ale membrilor Consiliului de Conducere al BCE, în special Germania, Olanda și Austria, în legătură cu continuarea politicii monetare ultra-slăbite a băncii, cadoul ar putea fi util, transmite DW.

Mai mult, prima femeie aflată la cârma băncii centrale din zona euro moștenește o nouă rundă de stimulare monetară, pe care șeful BCE, Mario Draghi, predecesorul său, a reușit să o ducă la bun sfârșit în ultimele săptămâni, parțial în speranța de a uniformiza tranziția lui Christine Lagarde în funcție.

În conformitate cu angajamentul său din 2012 de a face „orice este nevoie” pentru a salva moneda unică europeană de la prăbușire, Mario Draghi a adus ratele dobânzilor pe teritoriu negativ și a pompat miliarde de euro în economia zonei euro printr-un program de relaxare cantitativă (QE). Însă, un deceniu de lupte împotriva crizelor aproape a epuizat setul de instrumente monetare al BCE și a deschis o opoziție fără precedent între acei membri ai zonei euro care susțin această politică și cei care își pierd credința în continuarea relaxării.

Toate acestea înseamnă că abilitățile de conducere ale lui Christine Lagarde vor fi testate încă din prima zi a începerii mandatului său, adică 1 noiembrie. Dar, mulți dintre cei care au lucrat cu ea în arena diplomației internaționale sunt convinși că este potrivită pentru această poziție. Nathan Sheets, fost subsecretar pentru afaceri internaționale la Trezoreria SUA, este unul dintre aceștia.

“De-a lungul carierei sale, Lagarde a fost sintetizator, moderator și arbitru în modul în care a acționat în comunitatea internațională și așa văd eu că va conduce BCE”, a spus el.

Christine Lagarde, o alegere neconvențională

Spre deosebire de Mario Draghi, care are un doctorat în economie de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), Lagarde nu este economist și nu a fost niciodată forțată să elaboreze politică monetară.

După ce a studiat dreptul la Paris, a făcut un master în științe politice la Aix-en-Provence, Franța. De două ori respinsă de Ecole Nationale d’Administration din Paris, ea a intrat în firma de avocatură americană Baker McKenzie în 1981. A petrecut două decenii acolo ca avocat și mai târziu a devenit președinte înainte de a pleca în 2005 pentru a se alătura guvernului francez. Nicolas Sarkozy a desemnat-o prima femeie ministru al Finanțelor din Franța – o poziție în care a câștigat respectul pentru conducerea țării prin criza financiară din 2008-2009.

În 2011, cariera sa a luat calea politicii globale, devenind șeful Fondului Monetar Internațional (FMI). Abilitățile sale diplomatice și de negociere au devenit vizibile în timpul crizei financiare din Grecia din 2012, când așa-numita troică formată din FMI, BCE și Uniunea Europeană a creat un acord de salvare de multe miliarde de euro cu Atena care a evitat distrugerea zonei euro.

Christine Lagarde a spus cândva că „urăște matematica”, ceea ce trădează o anumită lipsă de expertiză tehnică în stabilirea politicii monetare. Pentru asta, probabil că se va baza pe fostul șef al băncii centrale irlandeze, Philip Lane, care a fost numit economistul șef al BCE în această vară. În schimb, ea se va concentra pe crearea de soluții diplomatice la problemele emergente, ceea ce ar marca o schimbare către o bancă mai politică.

Într-un interviu acordat Bloomberg, luna trecută, Lagarde a spus că va „începe cu munca în echipă”, care ar permite loc dezacordului. Dar, odată ce a fost luată o decizie, se așteaptă ca factorii de decizie să ,,cadă de acord ”. După ce a ezitat inițial să preia postul de președinte al BCE, a simțit că are abilitățile diplomatice, simțul politic și înțelegerea de a o face, a adăugat ea.

Multe provocări pentru Christine Lagarde

Acum, Christine Lagarde va supraveghea a doua cea mai mare monedă din lume într-o zonă economică atât de diversă încât o politică monetară unică pare uneori greșit concepută din start. O schismă publică dramatică a avut loc luna trecută, când BCE a acceptat să reia achizițiile de obligațiuni guvernamentale, în efortul de a începe să stimuleze creșterea economică și să aducă inflația până la obiectivul său de sub 2%.

Despre ceea ce s-a spus că este cea mai mare opoziție din istoria celor două decenii ale BCE, mai mult de o treime din factorii de decizie s-a opus acestei mișcări. Guvernanții din economiile conservatoare din nord s-au opus pachetului de stimulare al lui Mario Draghi, în timp ce națiunile din sudul Europei l-au susținut. Cea mai acerbă critică adusă BCE a venit din Germania. Instituția a fost acuzată în mod regulat că recompensează statele risipitoare din Sud-Estul Europei.

Marcel Fratzscher, șeful Institutului German de Cercetări Economice, spune că deciziile BCE au generat adesea o reacție din partea politicienilor și a mass-mediei. „Marea mea speranță pentru Lagarde este că va avea mai mult succes să comunice oamenilor obișnuiți din stradă care sunt avantajele politicii BCE pentru ei, chiar dacă nu câștigă nimic din depozitele lor bancare”, a declarat acesta pentru DW.

În ultimii ani, Christine Lagarde a reușit să construiască relații strânse cu o serie de lideri puternici din Europa, inclusiv cu cancelarul Angela Merkel și cu ministrul de finanțe Olaf Scholz din Germania. Președintele francez Emmanuel Macron se spune că are încredere în ea. Dar este încă de văzut dacă sprijinul este suficient de puternic pentru a determina guverne precum cel al Germaniei, care au un spațiu fiscal semificativ, să stimuleze investițiile pe care Lagarde le solicită.

“De ce să nu folosim acest excedent fiscal și să investim în infrastructură? De ce să nu investim în educație, în inovație pentru a avea un reechilibrare mai bună în fața dezechilibrelor actuale”, a declarat aceasta pentru radioul francez RTL, miercuri.

Apelul se apropie pe măsură ce capacitățile monetare ale BCE de a stimula o creștere lentă a zonei euro scad zilnic. Deja există estimări că, în curând, banca centrală va rămâne fără obligațiuni și active pe care le poate cumpăra conform normelor actuale. Și, cu dobânzile deja la zero – pentru depozitele BCE chiar mai scăzute la -0,5% – temerile cresc că politica monetară își pierde din resurse înainte de a începe următoarea recesiune.

“Christine Lagarde trebuie să realizeze acest act de echilibrare delicat de a spune că există mai multe lucruri pe care le poate face, în timp ce solicită insistent altora, inclusiv factorilor de decizie fiscală, ajutorul”, a spus Olivier Blanchard, fost economist șef al FMI.

De parcă acest lucru nu este suficient, Lagarde a spus, în urmă cu câteva zile, că este interesată și de aspecte precum inegalitatea, abilitarea femeilor în finanțe și impactul economic al schimbărilor climatice, care erau relevante pentru politicile băncii centrale. Întrebată recent însă dacă va face și „tot ce trebuie” pentru a salva din nou euro, a recunoscut că BCE nu deține bagheta magică și a adăugat că nu este „o zână”.

Related posts

Începe să se contureze visul lui Emmanuel Macron de a avea o armată europeană comună. Ce înseamnă Inițiativa de Intervenție Europeană

Adelina Miron

Planul Maiei Sandu pentru ca Republica Moldova să înlocuiască România ca furnizor de securitate energetică regională cu gaze naturale

Vlad Epurescu

De ce Serbia este, acum, o parte a soluției, nu problema din Balcani

Adelina Miron

Programele prezidențiale față în față. Ce propuneri pentru economie au Iohannis, Barna, Dăncilă și Paleologu. Diaconu nu a propus nimic

Europolitics.ro

Economia Germaniei trezește și mai multe semne de întrebare. Ce perspective economice are Angela Merkel pentru anul 2020

Adelina Miron

Ce răspuns pregătesc Franța și Germania la războiul comercial dintre SUA și China

Adelina Miron

Leave a Comment