Alegerile europene au loc sub spectrul incertitudinii si neincrederii in proiectul european. Electoratul este intr-o pasa proasta, partidele din mainstreamul politic sunt tematoare iar pro-europenii se tem de furtuna ce o vor isca euroscepticii si partidele de extrema dreapta.
Ce se schimba la aceste alegeri?
In primul rand, Parlamentul European va avea si mai multa putere. In virtutea Tratatului de la Lisabona, europarlamentarii vor putea sa numeasca seful Comisiei Europene, aproape la fel cum este ales premierul intr-o republica parlamentara.
In trecut, membrii statelor alegeau persoana pentru aceasta pozitie prin negociere. Desi Tratatul de la Lisabona aminteste ca “sefii statelor europene trebuie sa tina cont rezultatele”, sefii guvernelor vor insista sa mentina acest privilegiu si sa nu il paseze Parlamentului European.
Interpretarea europarlamentarilor este ca sefii statelor europene trebuie doar sa ia act de rezultate, insa interpretarile acestui articol sunt multiple.
Un potential moment penibil…
La doua zile dupa ce vor fi exprimate toate voturile, sefii statelor din Uniune se vor intalni la Bruxelles pentru a-si exprima opiniile fata de rezultate. Aceasta intalnire este una informala, ceea ce inseamna ca nu se vor exprima concluzii la sfarsitul intalnirii.
Jocurile de culise sunt in toi. Martin Schultz este candidatul din partea Aliantei Socialiste Democrate si Progresive pentru sefia Comisiei Europene. David Cameron, premierul Marii Britanii, este determinat sa-l blocheze pe Schultz. Opiniile sale pro-europene ii vor ingreuna lui Cameron misiunea de a renegocia locul Marii Britanii in Uniunea Europeana in viitorul mandat al Comisiei.
Pe 27 mai, va avea loc, asadar, intalnirea informala, la care va lua parte si Schultz, ca presedinte al Parlamentului European. Oare cat de penibil ar fi ca sefii statelor europene sa ii spuna in fata ca nu il vor sustine, chiar daca socialistii vor castiga majoritatea voturilor?
Conform ultimelor speculatii, nici Schultz si nici Juncker nu vor putea sa conteze pe o majoritate pentru a trece de EuroParlament. Astfel ca, Dreapta si Stanga vor trebui sa treaca peste toate diferentele si sa formeze o coalitie de larga concentrare, asa cum este in Germania.
Daca Dreapta si Stanga s-ar uni, atunci, in Parlament, ar avea o majoritate de 56%. Daca vor fi invitati la marea masa si liberalii, atunci coalitia va ajunge la 64%.
Cat de puternic va fi Parlamentul European
In prezent, Parlamentul European si-a marit influenta legislativa si participa activ la intocmirea a 62% a legilor europene. Asta inseamna ca Parlamentul European este pe picior de egalitate cu statele atunci cand e vorba de negocierea legislatiei propuse de Comisia Europeana. De-aici vine si teama ca viitorii extremisti europarlamentari vor submina actul legislativ al Uniunii Europene.
Pentru inceput, euroscepticii ar putea sa blocheze in EuroParlament numirea noilor membri ai Comisiei. Apoi, ar putea sa puna bete in roate la orice lege asociata cu uniunea bancara. Unul dintre stalpii uniunii bancare este coeziunea, un concept avansat de Germania. Nemtii doresc un supraveghetor financiar care sa fie coordonat de Banca Centrala Europeana, o fiscalitate mai compacta si o armonizare a bugetelor nationale. Orice are legatura cu ce doreste Germania pe aceasta tema va fi refuzat din start de eurosceptici.
Intr-un final, amenintarea extremistilor ar putea sa determine principalele doua blocuri politice, Popularii si Socialistii, sa colaboreze pentru a reusi sa treaca legislatia europeana de votul europarlamentarilor. Orice diferenta ideologica intre Dreapta si Stanga va disparea. Cui ii mai pasa, insa, de alegatori?
