fbpx
europolitics
Energie Politici Romania

Mizele desemnării lui Iulian Iancu în funcția de vice-premier pentru proiectul exploatării gazelor din Marea Neagră

Iulian Iancu

Ce are a face nominalizarea lui Iulian Iancu pentru funcția de viceprim-ministru, un veteran al deputaților PSD, în prezent președinte al Comisiei de Industrii și Servicii de la Camera Deputaților, cu rezultatul întâlnirii dintre președinții Klaus Iohannis și Donald Trump?

Iulian Iancu nu e pro-american, cu toate că pozițiile sale nu au fost, vreodată, explicit anti-americane. Fără să fie un obișnuit al recepțiilor de 4 iulie organizate de Ambasada SUA, mai ales după un controversat episod (vezi Wikileaks), despre Iulian Iancu se spune că este mai degrabă familiarizat cu cercul restrâns dar pestriț al sectorului energetic românesc, marcat ani la rând de relația discretă și eficientă cu Gazprom, principalul furnizor de gaze naturale rusești în România și nu numai.

Astăzi, Iulian Iancu este pregătit să își asume un rol ministerial de anvergură. Numele său este vehiculat de câțiva ani buni pentru un post guvernamental proeminent, deși predecesorii Vioricăi Dăncilă, atât la conducerea Guvernului dar și a PSD, nu au simțit că este potrivit un asemenea pas.

Indiferent cum ar fi, Iulian Iulian Iancu s-a aflat în spatele mai tuturor inițiativelor PSD din energie, (zvonurile spun că mai ales în spatele OUG 114), înrolând până și ANRE la trăsura politicilor PSD, acolo unde conduce cu mână forte fostul vice-președinte al comisiei condusă de Iulian Iancu, ex-deputatul Dumitru Chiriță.

Comisia Europeană a pus în discuție în ultimul an atât legalitatea OUG 114 cât și atitudinea ANRE care, spre deosebire de alte organe cu atribuții de supervizare și reglementare în sectoare cheie ale economiei, a lăsat companiile din industrie pradă inițiativelor lui Darius Vâlcov și Orlando Teodorovici, fără să schițeze un gest.

Propus la funcția viceprim-ministru pe probleme economice, Iulian Iancu se bucură de susținerea unor companii cheie din sectorul energetic, de stat sau private, dar și a sindicatelor care și-au găsit nu de puține ori o tribună puternică în calitate de invitați la lucrările Comisiei de Industrii, criticând inițiative și oficiali guvernamentali.

Iulian Iancu

După vizita lui Klaus Iohannis în Statele Unite, așteptarea în unele cercuri de la București era ca cei responsabili de eșecul proiectului exploatării gazelor din Marea Neagră, spre exemplu, să fie înlăturați. Viorica Dăncilă trage, însă, un semnal de alarmă prin nominalizarea lui Iulian Iancu: România nu se va prezenta în acest exercițiu dezarmată, ci îi aduce în față direct pe cei care au orchestrat poziția strategică a României în acest sector în ultimii doi ani.

Interesant este că nici măcar Liviu Dragnea nu a cutezat să facă acest lucru. Anul trecut, atunci când , în contextul Summit-ului celor Trei Mări s-a văzut la Camera Deputaților cu Rick Perry, secretarul de stat american însărcinat cu politica energetică, Liviu Dragnea i-a avut alături pe Georgian Pop, la acea vreme secretar al Camerei Deputaţilor (și co-autorul celebrelor telegrame trimise către Ambasada SUA în 2008 și publicate de Wikileaks din 2011) și Octavian Petric, pe-atunci vicepreședinte al Comisiei pentru industrii și servicii a Camerei Deputaților.

Prima ipoteză de lucru este că, dacă președintele Klaus Iohannis a apucat să facă vreo promisiune la Washington, ea pare a fi, pentru moment, fără temei. Președintele României apare ca lipsit de control în zona politicilor strategice, inclusiv cele care au tangență cu activitatea CSAT.  

Pe de altă parte, un refuz al președintelui pentru nominalizarea lui Iulian Iancu, în termenii utilizați în contextul respingerii nominalizării lui Titus Corlățean, ar putea semnala necesitatea unei schimbări de gardă mai profunde la nivelul centrelor de decizie din politica românească.

Cu PSD ieșit de la guvernare anul viitor, șansele generației lui Iulian Iancu de a mai face politică mare în România, ca până acum, s-ar diminua considerabil. Cele două tabere ale politicii și strategiei de securitate românești (cea profund pro-atlantistă, pe de o parte, și cea inconsecvent dar recurent autohtonistă, pe de altă parte) par a se îndrepta spre o primă confruntare de proporții.

Related posts

Dacian Cioloș și Dan Barna, recomandare de vot pentru turul 2: „Clar, unul din cei doi candidați este mai apropiat de obiectivele pe care le susținem!”

Europolitics.ro

Ce îi trebuie Romgazului pentru a putea intra, alături OMV Petrom, în exploatarea zăcământului Neptun Deep din Marea Neagră

Vlad Epurescu

Profilul votanților lui Klaus Iohannis, Vioricăi Dăncilă și ai lui Dan Barna: unde locuiesc, ce studii au, când au luat decizia de a vota și statutul ocupațional

Europolitics.ro

Proiect de lege controversat depus în Bundestag de extremiștii de la AfD pentru susținerea Nord Stream 2

Vlad Epurescu

Cum a câștigat Polonia bătălia pentru gazoductul OPAL și i-a trimis pe ruși la masa negocierilor cu ucrainenii. În Est, România a încurajat importurile și comportamentele speculative

Vlad Epurescu

Construcția gazoductului Nord Stream 2 escaladează tensiunile dintre Rusia și Uniunea Europeană

Adelina Miron

Leave a Comment