Modul in care China si-a impus punctual de vedere in disputa comerciala cu Uniunea Europeana privind panourile solare demonstreaza incapacitatea si slabiciunile politicii europene. Bruxelles a aratat ca nu poate reprezenta, deocamdata, interesul Uniunii Europene, demersurile sale palind in fata intereselor nationale.
Karel De Gucht este comisarul european pe probleme de comert din anul 2010 si a fost ministrul Afacerilor Externe in guvernul Belgiei in perioada 2004 – 2009. Chinezii au spus despre el ca este un “Belgian nebun”.
Din toata afacerea cu panourile solare, De Gucht a iesit extrem de sifonat si frustrat. Pentru politica de la Bruxelles ceea ce s-a intamplat duminica reprezinta o infrangere greu de digerat. In urma unei investigatii privind preturile de dumping, Karel De Gucht, comisarul european pentru schimburi economice, voia sa impuna ca tarifele de 18,8% pe panourile solare importate din China sa ajunga la 47,6% incepand cu saptamana viitoare.
In contrapartida, cele doua parti au incheiat o intelegere, in urma careia companiile chineze ale caror panouri solare produc energie pana in 7GW si care sunt folosite de 70% din piata vor putea sa le comercializeze in Uniunea Europeana in conditiile in care tarifele nu se schimba pana in 2015. Camera de Comert a Chinei responsabila de exporturile de panouri solare a acceptat ca acestea sa fie exportate in UE la pretul minim de 56 de eurocenti pe watt. Tarifele negociate se aplică panourilor solare, dar si componentelor folosite pentru productia acestora. Puteti citi mai multe in articolul Cum a cedat Uniunea Europeana 70% din energia verde Chinei.
Povestea are insa radacini mai adanci. Karel De Gucht si-a prezentat punctual de vedere in fata Parlamentului European in luna mai. De la “nimeni nu ma va impresiona prin a pune presiune pe statele membre” la “am ajuns la o solutie amicala cu ministrul Gao, omologul meu chinez” este cale lunga, capatul acestui drum fiind capitularea.
Cum s-a ajuns aici? Amenintati de perspectiva de a creste tarifele la importurile de panouri solare, chinezii au demarat si ei o ancheta privind preturile de dumping practicate de companiile europene producatoare de vinuri. Din start, Karel De Gucht a pierdut sprijinul Frantei si al tarilor Mediteraneene, care intotdeauna au sustinut politicile comerciale si de schimburi ale Comisiei Europene.
Adversarul Uniunii Europene in a ridica aceste tarife a venit chiar din interior. Este vorba de Germania, al carui interes economic national l-a depasit pe cel al Uniunii. Miza este mare, aceasta disputa pe panourile solare insemand exporturi in valoare de 21 de miliarde de euro. SolarWorld este unul dintre cei mai mari producatori de panouri solare si exportatori de polisiliciu care, anul trecut, a suferit pierderi de aproape 480 de milioane de euro. SolarWorld a fost unul dintre jucatorii care au insistat cel mai mult la guvernul german pentru micsorarea tarifelor pe contractile de energie regenerabila.
Statement by EU Trade Commissioner Karel De Gucht on the amicable solution in the EU-China solar panels case http://t.co/1w1MvlHvt2
— Europe Bookmark (@european) July 31, 2013
In Europa, care reprezinta aproximativ trei sferturi din piata fotovoltaica la nivel mondial, mai mult de douazeci de producatori au primit incepand cu 2010 protectie in fata creditorilor si multi si-au mutat productia in fabrici mai mici si la costuri mai joase, in Asia. Compania germana Q-Cells SE, de exemplu, a fost achizitionat anul trecut de Hanwha Group din Coreea de Sud si are cea mai mare fabrica din Malaezia.
Apoi, Germania a avut exporturi cu China in valoare de 67 de miliarde de euro iar un razboi comercial ar fi avut efecte catastrofale asupra economiei germane. Mai mult, nemtii au amenintat ca vor deschide un caz asemanator impotriva automobilelor importante de Uniunea Europeana din China, iar spirala catre dezastru era deja pregatita.
Chinezii, de cealalta parte, au jucat si ei dur. Pe langa ancheta privind preturile de dumping practicate de companiile europene de vinuri, au desfasurat o campanie puternica de lobby pe langa retailerii europeni care beneficiaza de pe urma vanzarii produselor ieftine, cum ar fi polisiliciul care se foloseste in constructia panourilor solare.
La ce s-a ajuns este aproape umilitor pentru Bruxelles. Pretul stabilit de 56 de eurocenti este la jumatate din cat se estima ca ar trebui sa fie atunci cand a fost demarata ancheta. Apoi, pentru Bruxelles, acest caz nu a fost doar o disputa comerciala. A fost ca un test pe care Uniunea Europeana l-a picat cu gratie. A aratat cat de mult poate un comisar de la Bruxelles sa reprezinte interesele a 28 de state si sa pastreze o politica unitara in domeniul comertului. Guvernele nationale, de multe ori au acceptat deciziile Comisiei in disputele comerciale, dar nu s-a mai intamplat si in cazul de fata, atunci cand miza a fost atat de mare. In ultima instant, fiecare si-a vazut de propriul interes.
