europolitics
Energie

Uniunea Energetica: cum vrea Comisia Europeana sa ne scape de dependenta fata de Gazprom

Comisia Europeana a publicat luna trecuta un set de documente cu ajutorul carora a creionat directia europeana in ceea ce priveste domeniul energetic. Punctul cheie in aceasta strategie este crearea unei uniuni energetice si diminuarea dependentei economiei UE fata de combustibilii fosili. Functionarii europeni au supralicitat si au numit Uniunea Energetica ca cel mai mare proiect energetic de la crearea Comunitatii de Carbune si Otel. Pe scurt, Comisia Europeana vrea sa creeze un bloc in care surplusul energetic poate sa fie deplasat dintr-o parte in alta, adica acolo unde exista un deficit de energie.

Uniunea energetica se bazeaza pe trei obiective:
1. securitatea distributiei de energie
2. sustenabilitate
3. competitivitate

 

Pentru a atinge aceste obiective, Uniunea Energetica se concentreaza pe cinci dimensiuni:
1. securitate energetia, solidaritate si incredere
2. piata interna de energie
3. eficienta energetica
4. decarbonizarea economiei
5. cercetare, inovatie si competitivitate

Uniunea Europeana importa 53% din totalul energiei pe care il consuma. Unele tari depind de importurile de gaze care vin de la un singur furnizor principal. Diversificarea resurselor energetice si a furnizorilor sunt doua deziderate care vor contribui la securitatea energetica.

 


Cifre:

70% din stocul de cladiri existente in UE este extrem de ineficient. Afirmatia ii apartine lui Miguel Canete, comisarul pentru Energie si Combaterea Schimbarilor Climatice. Daca Europa si-ar atinge potentialul deplin de eficienta energetica, atunci importurile de gaze s-ar reduce cu 40% in urmatorii 15 ani.

30% din gazul importat de UE trece prin Ucraina si toata lumea isi aminteste de sincopele din ultimii zece ani, in special de ceea ce s-a intamplat in anul 2009, atunci cand Rusia a oprit livrarile de gaze.


Uniunea Energetica este, asadar, raspunsul UE la amenintarea Rusiei de a stopa alimentarea cu gaze a europenilor. Dar, in ultimii ani, in Uniunea Europeana a aparut un trend: acela de a discuta despre uniuni, despre proiecte si de a ocoli lucrul concret: faptul ca exista legislatie in domeniu! Asa cum totul a inceput cu uniunea bancara, acum se discuta despre uniunea energetica. Pana la urma, proiectul uniunii energetice nu inseamna decat o noua strategie lustruita de praf. Anul trecut, fostii birocrati ai Comisiei Europene propuneau un proiect similar, sustinut de fostul premier al Poloniei, Donald Tusk.

Ce trebuie retinut este ca aceasta strategie nu este o inspiratie de moment ci inseamna aplicarea legii intrucat cel de-al treilea pachet de legi din domeniul energiei europene presupune constructia de interconectoare intre statele membre, fapt ce ar presupune existenta unei piete unice a energiei. Legislatia aminteste faptul ca emisiile de CO2 ar trebui reduse cu 40% pana in anul 2030.

Comisia lui Juncker planuieste altceva si anume constructia coridorului sudic, un gazoduct care sa securizeze livrarile de gaze naturale dinspre Azerbaijan si Turkmenistan spre Europa. Intentia de a scoate Europa din ecuatia combustibilor fosili este subminata de un alt demers, de acela prin care UE vrea sa se puna la adapost de Rusia si sa apeleze la alte resurse de gaze naturale. Comisia a promis ajutor financiar pentru noi gazoducte si terminale pentru GNL (gaze naturale lichefiate), sa participe la negocierile energetice si sa isi foloseasca influenta diplomatica pentru a lega parteneriate cu producatorii de gaze si cu tarile de tranzit.

UE va arunca bani intr-o infrastructura scumpa care, mai tarziu, va deveni nesustenabila. Cererea de gaze la nivelul UE a scazut cu 14% incepand cu anul 2005 iar specialistii se asteapta la o scadere continua a consumului daca tintele de eficienta energetica vor fi atinse.

Comisia Europeana vrea sa se asigure ca toate tarile Uniunii vor dezvolta interconectoare ceea ce ar echivala cu a asigura un 10% din capacitatea de a genera energie electrica pana in 2020. Marea Britanie, Spania, Italia sau Polonia nu au ajuns inca la acest nivel.

Ceea ce Comisia Europeana a omis – voit sau nu – sa mentioneze este rolul carbunelui in tot acest sistem energetic. Arderea carbunelui inseamna peste 20% din totalul emisiilor de gaze la nivel european si 71% din emisiile sectorului energetic. Tari ca Marea Britanie, Danemarca, Franta, Finlanda sau Germania au facut tam-tam pentru a reduce energia bazata pe carbune dar inca nu exista un plan la nivelul intregii Uniuni Europene.

uniunea energetica

Related posts

Cum s-a folosit Gazprom de Estul Europei pentru a controla piaţa de gaze naturale

Vlad Epurescu

Cum poate fi folosită producţia de gaz din Marea Neagră pentru industria internă

Vlad Epurescu

Sancțiunile SUA impuse Iranului pun Rusia pe lista marilor câștigători de pe urma creșterii prețului barilului de petrol

Vlad Epurescu

„Eficienţa“ energetică la români: aer poluat, locuinţe care pierd căldură, programe abandonate, birocraţie excesivă

Vlad Epurescu

Rusia si Arabia Saudita: cei mai ciudati aliati. Miza vizitei Regelui saudit la Kremlin

Vlad Epurescu

Rusia, Germania, Uniunea Europeana si Nord Stream 2: prieteni sau dusmani?

Vlad Epurescu

1 comment

avatar
sase sase March 12, 2015 at 3:52 pm

Planuri, dar nimic concret.

Reply

Leave a Comment