În urmă cu 50 de ani, omenirea privea cu sufletul la gură la primii pași pe care echipajul misiunii Apollo 11 îi făcea pe suprafața Lunii. Lansată pe data de 16 iulie 1969, misiunea a fost constituită din Neil Alden Armstrong, comandantul misiunii, Michael Collins, pilotul modulului de comandă și Edwin Eugene „Buzz” Aldrin Jr., comandantul modulului lunar. Deși figurile lor au rămas un simbol al succesului american în fața rușilor în cursa anilor ‘60 pentru a cuceri spațiul, foarte puține lucruri au răzbătut despre oamenii cheie care au stat în spatele acestei aventuri cosmice care avea să schimbe profund științele, cercetarea și modul cum privim Universul și planeta noastră.
Nominalizat la premiile Oscar în anul 2016, „Hidden Figures” este un film inspirațional, bazat pe cartea cu același nume scrisă de Margot Lee Shetterly. Blockbuster-ul evocă viețile lui Katherine G. Johnson, Dorothy Vaughan și Mary Jackson, trei femei afro-americane selectate de NASA pentru a prelucra date matematice esențiale care au stat inclusiv la baza succesului misiuni spațiale a lui Apollo 11.
Într-o perioadă tumultoasă și cu schimbări dramatice în societatea americană, în care comunitatea afro încerca să-și facă un loc și să lupte pentru drepturile sale, pentru egalitate și pentru eliminarea opresiunii și a supremației albe, numele celor trei femei enumerate au fost mult prea puțin apreciate și cunoscute de publicul larg.
- Gazoductul Nord Stream 2 se confruntă cu noi probleme de mediu
- Nouă țări europene resping propunerea Franței de reformare a procesului de extindere a Uniunii Europene
- Pot investițiile în decarbonare să preîntâmpine în Uniunea Europeană un scenariu similar al „deceniului pierdut” din Japonia?
- Cum se va manifesta concret intenția Franței de a prelua inițiativa poziționării ferme a Europei pe scena globală
- Ce efect au sancțiunile SUA care vor fi aplicate pentru gazoductul Nord Stream 2
Motivată să le promoveze imaginea doamnelor care au pus umărul la primii pași pentru cucerirea spațiului, Margot avea să afirme că „majoritatea americanilor habar nu au că, între 1940 și 1960, un cadru de femei afro-americane a făcut parte din echipa care a stat la baza misiunilor spațiale de succes. Ele au contribuit la furnizarea datelor brute matematice de care NASA a avut nevoie pentru a domina spațiul”.
Povestea femeii care a stat în spatele succesului misiunii Apollo 11
Katherine Johnson s-a născut pe 26 august 1918 în White Sulphur Springs, în Virginia de Vest. Până la vârsta de 10 ani, Katherine terminase deja clasele primare, cu patru ani înainte de vreme. Întrucât colegiile din localitatea sa de baștină nu voiau s-o integreze deoarece era afro-americană, familia sa a trebuit să se mute în alt oraș, în Institute, aflat la 140 de kilometri distanță, pentru ca micuța Katherine să aibă o șansă în viață.
La vârsta de 15 ani, Katherine s-a înscris la Universitatea de Stat West Virginia și la vârsta de 18 ani a absolvit cu summa cum laude, primind cele mai înalte distincții atât la matematică cât și la franceză. Mentorul său a fost doctorul William Schieffelin Claytor, unul dintre cei trei profesori afro-americani care la vremea respectivă se puteau mândri cu un doctorat în matematică.
Văzând ce minte strălucitoare are Katherine și simțind ce potențial imens are, Claytor a fost extrem de determinat să o ajute pe tânără să devina un matematician reputat în domeniul cercetării, creând inclusiv noi cursuri special pentru ea. Un an mai târziu, în 1937, Katherine avea să devină profesoară de matematică la o școală de stat unde aveau voie să învețe doar copii de culoare.
După o decizie a Curții Supreme, Katherine și încă doi elevi au fost trimiși la un liceu unde erau admiși doar copii de culoare albă. A fost, totodată, singura femeie selectată pentru a participa la un program de matematică organizat de acel liceu, însă mediul ostil cu care a avut de-a face a determinat-o să renunțe la studii. S-a întors în învățământ în anul 1939, dar a renunțat după ce s-a căsătorit cu James Francis Goble. Cuplul a avut trei copii, pe Jolyette, Katherine și pe Constance.
Treisprezece ani mai târziu, viața lui Katherine Johnson avea să se schimbe radical. Mai întâi, a aflat de la o rudă că NACA (Comitetul Consultativ Național pentru Aeronautică, devenit, ulterior, în 1958 NASA) era într-un amplu proces de recrutare. NACA voia matematicieni pentru Departamentul de orientare și navigație de la Centrul de Cercetare Langley din Hampton, Virginia.
Ea a făcut imediat parte dintr-un grup de femei care au efectuat și verificat calculele matematice pentru tot felul de dezvoltări tehnologice timp de cinci ani, din 1953 până în 1958, până când într-o zi, ea și o colegă au fost repartizate temporar la o echipă de cercetare din care făceau parte, inițial, numai bărbați. Cunoștințele sale de geometrie analitică au făcut-o parte esențială din această echipă, iar șefii ei au decis că e mai bine să rămână în această componență.
Din nefericire, un an mai târziu, Katherine avea să treacă printr-un șoc personal: soțul ei, James Francis Goble a murit în 1956 după o lungă agonie provocată de o tumoare cerebrală. Ea a reușit să treacă, însă, peste această dramă, concentrându-se pe carieră.
Lansarea satelitului sovietic Sputnik care a avut loc în 1957 a schimbat istoria aerospațială, dar și viața lui Katherine Johnson. În 1957, ea a furnizat o parte din calculele matematice pentru un document extrem de important publicat în 1958 și intitulat Notes on Space Technology. Acesta era un compendiu al unei serii de prelegeri ținute de ingineri din divizia de cercetare a zborurilor și din divizia de cercetare a aeronavelor fără pilot (PARD). Inginerii din aceste grupuri au format nucleul centrului de sarcini spațiale, prima incursiune oficială a NACA în călătorii spațiale.
Între 1958 și 1986, anul în care a ieșit la pensie, ea s-a făcut remarcată în cadrul NASA ca un iscusit și remarcabil inginer tehnolog aerospațial.
Katherine este cea care a calculat traiectoria zborului spațial efectuat de Alan Shepard (mai 1961), primul american trimis pe orbita Pământului, precum și fereastra de lansare a misiunii sale. De asemenea, ea este cea care a avut sarcina de a verifica numerele computerului electronic pentru zborul efectuat de John Glenn în jurul Pământului în 1962. În 1969, Katherine a efectuat calculele matematice pentru călătoria istorică a lui Apollo 11 pe Lună și a avut o contribuție esențială la calculele care au ajutat aducerea lui Apollo 13 înapoi pe Pământ după ce a suportat o defecțiune.
Katherine Johnson s-a retras din activitate în 1986, după treizeci și trei de ani la Langley. „Mi-a plăcut să merg la muncă în fiecare zi”, avea să spune ea. În 2015, la 97 de ani, Katherine Johnson a adăugat o altă realizare extraordinară la lunga sa listă: președintele Obama i-a acordat Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai mare onoare civilă a Americii.
- Gazoductul Nord Stream 2 se confruntă cu noi probleme de mediu
- Nouă țări europene resping propunerea Franței de reformare a procesului de extindere a Uniunii Europene
- Pot investițiile în decarbonare să preîntâmpine în Uniunea Europeană un scenariu similar al „deceniului pierdut” din Japonia?
- Cum se va manifesta concret intenția Franței de a prelua inițiativa poziționării ferme a Europei pe scena globală
- Ce efect au sancțiunile SUA care vor fi aplicate pentru gazoductul Nord Stream 2
