America Latina a fost mirajul economic pentru marii finantisti si amatori de pariuri financiare ai secolelor XVIII – XIX. Perspectivele unei imbogatiri rapide, dar care s-a dovedit a fi efemera, i-a sedus pe britanicii fuduli, orbiti de lacomie.
Panica din anul 1825 a intrat in istorie la capitolul “Cea mai mare pacaleala”. Banii ieftini, nebunia ce i-a cuprins pe toti britanicii de a investi in Peru si inselatoriile au condus catre o criza economica ce s-a revarsat pe tot Mapamondul. Cauzele. In primul rand, Banca Angliei, care a stat impasibila si nu a implementat nici o masura economica pentru a combate fenonemul “banilor ieftini”. In al doilea rand, Peru isi castigase independenta si, parca toata lumea voia sa cumpere actiuni si obligatiuni in aceasta piata emergenta. Nu a fost decat un balon de sapun.
Dar cea mai mare inginerie financiara a vremii a fost Republica Poyais, in spatele careia a stat diabolicul Gregor MacGregor.
MacGregor a fost un soldat scotian, inregimentat in trupele generalului Wellington. MacGregor a fost trimis in 1809 in Portugalia, in campania pentru eliberarea Spaniei de francezi. Numai ca, un an mai tarziu, MacGregor avea sa tradeze si a fugit impreuna cu familia sa in Edinburgh. A mintit spunand ca detine titlul de “Sir” si ca este colonel in armata britanica.
Un an mai tarziu, sotia sa a murit. Auzind de luptele pentru independenta din America Latina, MacGregor si-a vandut mica proprietate din Scotia si a pornit intr-acolo, casatorindu-se, in 1812 cu verisoara lui Simon Bolivar. Dupa ce a fost combatant intr-o serie de lupte in Columbia, Venezuela si Florida, MacGregor s-a intors in Londra in anul 1820. Si aici incepe schema inselatoriilor lui MacGregor.
Scotianul a inventat un asa-numit Principat de Poyais, o natiune independenta din America Latina, ce s-ar afla in Golful Honduras. Poyais era o tara cu un guvern democratic, avea armata si o serie de servicii, dar avea nevoie de investitori si sa fie cat se poate de mult populata. MacGregor a profitat usor de lacomia britanicilor, carora spaniolii le-au interzis accesul pe piata Americii de Sud. In timpul razboaielor pentru independenta Americii Latine, Columbia, Chile si Peru au emis obligatiuni pe piata de schimb londoneza pentru a castiga bani.
Astfel, high class-ul londonez l-a primit cu surle si trambite pe MacGregor. Toata lumea isi freca mainile de bucurie, crezand ca vor pune mana pe vreo mina de aur. In 1822, MacGregor a inceput sa vanda hectare de pamant in Poyais. Un hectar valora 6 silingi si 6 pence, in conditiile in care salariul saptamanal al unui muncitor era de 1 siling. Preturile au urcat vertiginos, iar MacGregor ajunsese sa detina 200.000 de lire sterline numai din aceasta scamatorie.
In luna ianuarie 1823, 240 de oameni, la bordul unei nave, au pornit in directia Principatului de Poyais, pentru a coloniza regiunea. Erau doctori, profesori, bancheri… Cand au ajuns acolo, nu au gasit decat o jungla. Ei au fost gasiti patru luni mai tarziu de o nava britanica ce venea din Honduras. Numai ca 60 dintre “colonizatori” murisera din cauza bolilor tropicale.
Cand au ajuns in Londra, o parte dintre supravietuitori au apucat sa povesteasca ziarelor ce s-a intamplat. Socant, si aici lacomia parca nu a mai avut nicio stavila, un numar restrans dintre supravietuitori au refuzat sa il dea in vileag pe MacGregor si au semnat o declaratie prin care au afirmat ca, daca Sir Gregor ar fi mers cu ei, lucrurile ar fi stat diferit. Insusi primarul Londrei a luat atitudine si a dat in judecata ziarele!
Asa ca MacGregor s-a dus si in Franta pentru a-si pune in aplicare schema financiara. El a contactat compania de comert exterior “Compagnie de la Nouvelle Neustrie” pentru a face lobby Principatului Poyais in fata investitorilor.
In combinatie l-a introdus si pe un fost camarad al sau din armata, pe Gustavus Butler Hippisley. Dar cand un vapor plin de emigranti era la un pas sa paraseasca portul Le Havre, autoritatile i-au blocat iesirea. Se pare ca francezii au fost putin mai destepti decat englezii si, cum nu auzisera de aceasta tara, s-au prins ca nu e decat o pacaleala.
MacGregor a fost prins, judecat, dar, culmea!, achitat pe data de 10 iulie 1826. El si-a continuat ingineriile financiare, pacalindu-l chiar si pe fratele Regelui George Frederic. La randu-i, acesta a vandut titlurile imobiliare altor companii, iar atunci cand investitorii si-au cerut banii, Charles Frederic nu a putut sa le dea decat alte certificate.
Aflandu-se de aceste inselatorii cu pamant in America Latina, panica s-a raspandit pe intreg mapamondul. In 1828, toate tarile din America Latina, exceptand Brazilia, au intrat in incapacitate de plata si a fost nevoie de 30 de ani pentru ca economiile acestor tari sa isi revina la nivelul dinainte de criza.
