Andrew Carnegie, cel mai mare filantrop al lumii s-a stins din viață acum o sută de ani, într-o zi de 11 august
În urmă cu exact o sută de ani, Andrew Carnegie se stingea în Lenox, Massachusetts. A fost cel mai bogat om am secolului XX, succesul său fiind legat de corporația care îi purta numele – „Carnegie Steel Company”, unul dintre cei mai mari producători de șine de cale ferată de la acea vreme.
Însă, în 1901, Carnegie și-a vândut proprietățile industriale omului de afaceri american J.P. Morgan pentru suma de 480 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă un record la acea vreme.
După ce Andrew Carnegie și-a vândut compania sa de oțel, s-a retras din afaceri și s-a devotat filantropiei. A înființat un fond de încredere “pentru îmbunătățirea umanității” și a donat o mare parte din averea sa, aproximativ 350 milioane de dolari, bani din care s-au construit 3.000 de biblioteci publice (peste 10% în Marea Britanie), Institutul Carnegie din Pittsburgh, Institute of Technology și Carnegie Institution din Washington, pentru cercetarea în domeniul științelor naturale și fizice. A făcut donații la peste 7600 de biserici din întreaga lume și la organizații care dispun de fonduri dedicate cercetării în domeniul științei, educației, păcii lumii și altor cauze, chiar și în ziua de azi.
Dar, pe patul său de moarte, Andrew Carnegie ar fi fost profund dezamăgit. Mai avea 30 de milioane de dolari. Era frustrat nu pentru că voia să moară mai bogat sau pentru că nu lăsase mai mulți bani membrilor familiei.
Starea de spirit descurajantă era cauza faptului că cele 30 de milioane de dolari nu ajunseseră încă în susținerea unei cauze, alături de celelalte sume pe care le-a donat în timpul vieții..
În cartea sa, Evanghelia bogăției, Andrew Carnegie scria că nicio persoană înstărită nu ar trebui să lase bani în urma sa. „Bărbații care lasă sume mari în acest fel pot fi considerați, în mod corect, bărbați care nu ar fi făcut deloc un astfel de gest, dacă ar fi fost cu putință să părăsească lumea împreună cu averile lor”.
În schimb, era datoria unui milionar să se asigure că a împărțit totul pe parcursul vieții:„Omul care moare lăsând în urma lui averi de milioane, pe care a trebuit să le administreze pe parcursul vieții, va muri fără ca nimeni să-i regrete dispariția, fără ca nimeni să îl onoreze sau să îl cinstească. Indiferent pentru ce scop își lasă în folosință bogățiile lipsite de valoare. Pentru lucruri ca acestea, verdictul public atunci va fi: Omul care moare bogat moare disprețuit.”
Predarea ștafetei
Din fericire, Carnegie a lăsat câteva soluții practice oricărui milionar îngrijorat de o moarte nevrednică, necinstită și neonorată.
‘’Dacă vreun milionar nu mai știe cum să facă, într-un mod măreț, o faptă indiscutabil de bună cu banii care i-au rămas, există un domeniu care nu poate fi niciodată îndeajuns de finanțat’’, a scris Carnegie. Acest domeniu a fost educația, pe care a cheltuit majoritatea averii sale nete de 372 miliarde de dolari (actualizată în banii de astăzi).
“El îi provoacă pe filantropi să aibă o misiune clară prin care să se concentreze pe ceea ce poate face diferența și nu doar pe ceea ce le dictează propriile pasiuni “, a declarat fostul premier britanic Gordon Brown în timpul unui documentar BBC Radio despre Carnegie.
Totul sau nimic pentru filantropie
Carnegie credea atât de tare că averea trebuie folosită în timpul vieții încât a optat pentru un impozit de moștenire de 100%.
Prin urmare, semnatarii Giving Pledge (Angajamentul de contribuție), care intenționează să doneze mai mult de jumătate din averea lor cauzelor filantropice prin testament, nu fac suficient.
Nici cei care acordă o sumă nesemnificativă de 240 de lire sterline (289 de dolari) anual cauzelor caritabile, așa cum se estimează că fac în Marea Britanie cei 18.000 de posesori de averi în valoare de peste 10 milioane de lire sterline.
De fapt, donațiile milionarilor scad atât în U.K., locul de naștere al lui Carnegie, cât și în S.U.A., unde și-a petrecut majoritatea vieții.La împlinirea centenarului morții lui Carnegie situația este descurajantă. Dar este o ocazie asupra căreia orice milionar ar trebui să reflecteze, crede Brown: „El ar spune că într-o lume inegală cu atât de multe lucruri de făcut, se pot face mult mai multe.”
