fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Istorie

Greselile pe care Imperiul Austro-Ungar le-a comis in campania impotriva Serbiei si pentru care a platit cu infrangerea in Primul Razboi Mondial

In anii dinaintea fatidicului 1914, cei care erau loiali Monarhiei Duale considerau ca greselile politice ale Imperiului Austro-Ungar nu pot fi reparate decat prin politica externa. Nimeni nu avea incredere in reformele interne. Problemele nationaliste erau prea complexe pentru a fi rezolvate iar starea de spirit in randurile guvernului de la Viena era una disperata. Cearta continua cu Serbia care contesta rolul Monarhiei ca o mare putere si situatia din ce in ce mai grava a slavilor din sud au condus catre atentatul de la Sarajevo, acolo unde a fost asasinat arhiducele Franz Fedinand.  

Iulie 1914 a aratat cat de mult se degradase Imperiul Austro-Ungar. Dupa anul 1900, Monarhia Duala incepuse sa se confrunte din ce in ce mai des cu ideea unui razboi pe mai multe fronturi. Numai ca deciziile politice si administrative au fost atat de gresite, incat fortele armate ajunsesera numarau un contingent aproape insignifiant in raport cu armatele celorlalte super-puteri aflate in vecinataet.

Pe timp de pace, Monarhia Duala avea trei armate: cea imperiala, Landwehr-ul austriac si Honved-ul maghiar. Ca o concesie la cererile maghiarilor care solicitau o armata independenta, in baza Compromisului din 1868, atat Honved-ul cat si Landwehr-ul erau considerate ca facand parte din prima linie a oricarei batalii.

Bugetul alocat de austro-ungari armatei era cel mai mic in raport cu cel al Imperiului German sau al Rusiei. In 1903, imperiul condus de Francis Joseph consuma de trei ori mai mult pe vin, bere si tutun decat aloca fortelor armate. Zece ani mai tarziu, situatia nu era aproape deloc schimbata. Armata imperiala si roiala ducea un stil de viata boem, dominat de cantece si povesti. Pentru capii militari care au trebuit sa decida o strategie militara in campania dusa impotriva Serbiei a fost un adevarat cosmar.

In 1911, de exemplu, totalul cheltuielilor destinate apararii in Monarhia Duala se ridicau la 650 de milioane de coroane in comparatie cu cele aproape 2 miliarde ale Imperiului german si cu 1,6 miliarde de coroane alocate de rusi. Forta de munca era prost utilizata. In anul 1910, dintr-o populatie de 50 de milioane de locuitori, doar 126.000 de oameni erau inrolati in armata. In 1914, armata austro-ungara putea sa adune doar 48 de divizii de infanterie. Rusia avea 93 de divizii de infanterie, Franta avea 88 iar Serbia avea la dispozitie 11. Procesul de reechipare al infanteriei a fost total defectuos. Austro-ungarii contau pe 42 de tunuri, taristii aveau 48 iar germanii aveau 72!

Razboiul impotriva Serbiei a inceput sa se prefigureze dupa 1908. Din acel an, Imperiul Austro-Ungar incepuse sa se confrunte cu amenintarea a trei puteri ostile, iar razboiul devenea iminent: Imperiul Rus in est, Serbia si Muntenegru in sud-est si Italia in sud-vest. Romania a intors si ea armele in 1912, iar austro-ungarii au mai pierdut alte cinci divizii de infanterie cu aceasta ocazie.

Facand practic o invitatie la dezastru, seful staff-ului major al armatei, Conrad von Hotzendorf, i-a spus imparatului ca este treaba diplomatilor ca sa evite intrarea Imperiului in razboi. Conrad a trebuit, incepand cu anul 1909, sa creioneze doua planuri mari de batalie, unul impotriva Imperiului Tarist, altul impotriva Italiei si un plan B, in cazul unui razboi impotriva Serbiei si a Muntenegrului, care ar fi fost dus in acelasi timp.

Aplecandu-se asupra planurilor operationale pentru un razboi cu Serbia si Muntenegru, staff-ul general al armatei austro-ungare a realizat ca, pana la urma Imperiul Tarist va fi cea mai mare amenintare a lor. Luand la cunostinta noua frontiera dupa ce Serbia a ocupat Bosnia, in 1878, s-a definit o linie de granita de-a lungul fluviilor Drina, Sava si Dunare, care ofereau posibilitati pentru o ofensiva concentrata, de la nord si nord-est de-a lungul Dunarii si Savei si in est, de-a lungul Drinei. Atacurile pe Dunare ar fi fost cele mai simple si ar fi condus spre ocuparea  Belgradului. Armata ar fi marsaluit, apoi, spre Kolubara si Morava pana in centrul tarii.

Calculele austro-ungare au fost date peste cap dupa Razboaiele Balcanice din perioada 1912-1913. Armata Serbiei devenise o forta de temut. Romania, considerata un aliat impotriva taristilor incepuse sa mearga in directia opusa iar Imperiul Tarist, recuperat dupa revolutia din 1904-1906 parea sa devina unul dintre partenerii Serbiei.

rasputin_ferdinand_caillaud

Marii absenți înainte de a începe Primul Război Mondial. Oare ei ar fi putut schimba istoria?

In timp ce liderii europeni se pregateau sa puna in aplicare deciziile care au aruncat lumea in haosul Primului Razboi Mondial, din cercurile de influenta ale acestora, lipseau o serie de figuri cheie. Istoricii spun ca, daca ar fi fost prezenti, acesti oameni ar fi putut influenta schimbarea cursului istoriei.

Citeste aici tot articolul!

Desi mobilizarea rapida era o parte esentiala in planurile de razboi, nu s-a putut intreprinde nimic rapid intrucat caile ferate austro-ungare nu erau pregatite. Abia pe 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a declarat razboi Serbiei iar trupele au inceput sa fie mobilizate. Pe de alta parte, trimiterea celui de-al doilea contingent al armatei sa lupte pe Dunare a fost una dintre deciziile lui Conrad care au fost contestate. Abia pe 31 iulie s-a declarat mobilizarea generala iar pe 5 august Imperiul Austro-Ungar a declarat razboi Imperiului Tarist. Numai ca nu a putut sa conteze, in aceasta ofensiva, decat pe doua divizii de cavalerie si pe trei divizii de infanterie! In timp ce Conrad persista in decizia sa de a mobiliza armata sa se mobilizeze impotriva Serbiei si a Muntenegrului, a fost prea tarziu cand a realizat ca razboiul impotriva Imperiului Tarist era iminent.

Daca Armata a doua ar fi fost folosita pentru a dezvolta un atac din nord si, in combinatie cu un atac dinspre Bosnia-Hertegovina, Austro-Ungaria ar fi distrus armata Serbiei. Dar odata ce razboiul impotriva taristilor a devenit iminent, Armata a Doua nu a mai putut fi folosita decat pentru o fenta. Armatele erau mult prea indepartate,  nu se puteau sustine reciproc si erau prost antrenate.

Chiar daca strategia austro-ungara a fost una defectuoasa, infrangerea suferita in fata sarbilor s-a produs din cauza modului total nepregatit in care era armata imperiului. Politica practicata la Budapesta si la Viena era rezultatul unor aspiratii nationaliste. Armata era omisa din toate planurile in timp ce partidele liberale erau in floare. Nimeni nu voia sa aloce cheltuieli pentru a mentine un contingent armat in parametri optimi. Atunci cand pericolul a devenit iminent, era mult prea tarziu pentru interventii chiar si disperate.

Related posts

Anul în care Hitler, Trotsky, Freud și Stalin au locuit în același oraș

Adelina Miron

Cum s-a ridicat Uniunea Europeană din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial și de ce contează în ecuația Brexitului

Adelina Miron

Întoarcerea spiritului din 1989 pentru salvarea democrației europene de astăzi

Adelina Miron

Ziua libertății, sau când s-a prăbușit Zidul Berlinului

Europolitics.ro

O poză veche de 35 de ani cu Francois Mitterand și Helmuth Kohl ne aduce aminte de valorile Uniunii Europene

Vlad Epurescu

Ce ar putea învăța Boris Johnson din experiențele lui Boris Elțîn și Václav Klaus pentru situația în care se află Marea Britanie

Adelina Miron

Leave a Comment

trusted online casino malaysia