Când alegătorii britanici au decis să părăsească Uniunea Europeană (UE) cu o marjă mică în 2016, undele de șoc au rezonat în toată Europa. Dacă „Brexit” se va întâmpla, va fi prima dată când un stat membru al UE se va despărți de ceea ce este, acum, unul dintre cele mai mari organisme economice și politice din lume – o organizație din 28 de state care a fost creat pentru a aduce pace după dezastrul provocat de războaiele mondiale. Iată ce va lăsa în urmă Marea Britanie, dacă va reuși să iasă din UE, relatează National Geographic.
Uniunea Europeană își are rădăcinile în ruinele provocate de cel de-al Doilea Război Mondial. În 1945, economia Europei era la pământ. Numeroase populații erau fără adăpost sau strămutate. În timp ce industriile europene au încercat să revină picioare, tensiunile politice au împărțit Estul și Vestul în cadrul Războiului Rece.
Instabilitatea economică și spectrul hiperinflației – condițiile care au determinat apariția nazismului și deschiderea drumului către cel de-al Doilea Război Mondial – i-au determinat pe liderii europeni de după război să acționeze pentru a evita conflictul, prin mijloace economice. Industriile siderurgice și de cărbune din Germania de Vest, Franța, Belgia, Luxemburg și Olanda s-au unit, creând o piață comună a mărfurilor în efortul de a stabiliza economia și de a face imposibil ca o singură țară să acapareze piața materialelor folosite pentru a purta războiul.
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a inspirat, apoi, și alte reforme economice. În 1957, pe măsură ce Războiul Rece se desfășura, cele șase țări CECO au semnat Tratatul de la Roma, care a creat Comunitatea Economică Europeană (CEE). CEE a asigurat o piață comună și a aliniat politicile economice, agricole, de transport și alte politici naționale.
Țările CEE au înflorit în anii ’60, iar Europa de Vest a făcut tranziția de la foamete la prosperitate
Aderarea târzie a Regatului Unit la CEE a fost cauza eforturilor eșuate de a se alătura în anii `60 – precum și a protestelor pentru a rămâne în afara organizației. Acestea din urmă s-au concentrat în multe cazuri în jurul economiei, al unui sacrificiu pentru identitate națională sau suveranitate și în jurul statutul Marii Britanii ca intermediar independent între Europa și SUA. Dar, în 1973, alte trei state membre, inclusiv Marea Britanie, s-au alăturat.
În 1993, 12 națiuni membre au semnat Tratatul de la Maastricht și așa s-a născut Uniunea Europeană. Tratatul a creat premizele unei cetățenii europene, a stabilit politici comune pentru relațiile externe și securitatea națională și a deschis calea către o monedă comună, Euro. Patru libertăți guvernează încă Uniunea: libera circulație a persoanelor, bunurilor, capitalului și serviciilor.
Moneda euro a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999. Până atunci, legile Schengen care garantează libera circulație a cetățenilor europeni peste granițele naționale au intrat în vigoare în majoritatea țărilor europene, iar Uniunea devenise unul dintre cele mai mari organe politice din lume.
Începând cu 2009, cele 27 de state membre UE s-au confruntat cu o criză economică precipitată de incapacitatea guvernelor de a-și plăti datoriile. Cu toate acestea, Uniunea a rezistat crizei datoriilor și a altor controverse. Odată cu aderarea celui mai recent membru, Croația, în 2013, UE are acum 28 de membri puternici. Astăzi, acoperă peste 1,5 milioane de kilometri pătrați și are 513 milioane de locuitori. Uniunea Europeană asigură drepturile fundamentale, inclusiv demnitatea umană, egalitatea și dreptul la viață (care include interdicția pedepsei cu moartea), azil, consimțământ informat și libertatea de gândire și de exprimare.
Astăzi, UE nu mai este doar o uniune economică. De-a lungul anilor, a creat pace europeană și stabilitate relativă în Europa. A câștigat chiar un premiu Nobel pentru pace în 2012. Dar cât de puternice sunt legăturile dintre națiunile membre? Deși unii afirmă că există o „identitate europeană”, savanții dezbat existența acesteia. A fi european nu implică în mod necesar sprijin pentru Uniunea Europeană, iar Brexit aruncă o umbră asupra experimentului european.
