fbpx
europolitics
Istorie

Anul în care Hitler, Trotsky, Freud și Stalin au locuit în același oraș

În urmă cu un secol, Viena i-a găzduit pe Adolf Hitler, Leon Troțki, Joseph Tito, Sigmund Freud și Joseph Stalin.

În ianuarie 1913, un bărbat pe al cărui pașaport era trecut numele de Stavros Papadopoulos a coborât din trenul de Cracovia în stația Terminalului de Nord din Viena.

Cu o minte de o întunecată complexitate, purta o mustață care îi trăda originile rurale și căra o valiză de lemn care nu atrăgea prin nimic atenția. „Stăteam la masă”, a scris bărbatului pe care ajunsese să-l întâlnească, ani mai târziu, „când ușa s-a deschis cu o izbitură și un bărbat necunoscut și-a făcut apariția.’’ 

“Era scund … slab … pielea lui verde maronie era acoperită de cicatrici… Nu am văzut în ochii lui nimic care să semene cu o atitudine prietenoasă.” Autorul acestor rânduri a fost un intelectual disident rus, redactorul unui ziar radical numit Pravda. Numele său era Leon Troțki. Omul pe care l-a descris nu era, de fapt, Papadopoulos. Primul său nume fusese Iosif Vissarionovici Dzhugashvili, cunoscut fiind de prietenii săi sub numele de Koba și care este amintit acum cu numele de Joseph Stalin.

Troțki și Stalin au fost doar doi dintr-un grup de bărbați care au locuit în centrul Vienei în 1913 și ale căror vieți au fost destinate să transforme, în realitate să distrugă, o mare parte din secolul XX, relatează BBC News.

Map of central Vienna in 1913, showing homes and favourite haunts of key characters

A fost un grup disparat. Cei doi revoluționari, Stalin și Troțki, erau fugari. Sigmund Freud era deja bine stabilit. Psihanalistul, ovaționat de adepți drept omul care a descoperit secretele minții, a trăit și a lucrat pe bulevardul Berggasse. El locuia în Viena din 1860 și a părăsit orașul în 1938, după ce Austria a fost anexată de naziști.

Tânărul Josip Broz, care a devenit mai tarziu cunoscut drept Mareșalul Tito, liderul Iugoslaviei, a lucrat la fabrica de automobile Daimler din Wiener Neustadt în căutarea banilor și a unor vremuri bune. 

Mai era și tânărul de 24 de ani din nord-vestul Austriei, al cărui vis de a studia pictura la Academia de Arte Plastice din Viena fusese de două ori spulberat și care îl găzduia într-un azil de noapte din Meldermannstrasse, lângă Dunăre, pe Adolf Hitler .

În evocarea sa maiestuoasă a orașului de la acea vreme, Thunder at Twilight, Frederic Morton și-l imaginează pe Hitler vorbindu-le celorlalți chiriași despre ,,moralitate, puritate rasială, misiunea germanilor și trădarea slavilor, despre evrei, iezuiți și francmasoni”.

Imagini pentru vienna 1913

“Zulufii de pe frunte tresăreau, mâinile lui pătate de vopsea sfâșiau aerul, vocea atingea tonalități de operă. După aceea, la fel de brusc precum începea, se și oprea. Își strângea lucrurile cu un trăncănit violent, se îndrepta nervos către dormitorul său separat printr-un paravan”.

Stăpânind peste toți, în Palatul Hofburg, se afla bătrânul împărat Franz Joseph, care domnea încă din marele an al revoluțiilor, 1848. Arhiducele Franz Ferdinand, succesorul său desemnat, locuia la Palatul Belvedere din apropiere, așteptând cu nerăbdare succesiunea la tron. Asasinarea sa în anul următor avea să provoace Primul Război Mondial

În 1913 Viena a fost capitala Imperiului Austro-Ungar, formată din 15 națiuni și cu peste 50 de milioane de locuitori.

„Deși nu era locul în care oamenii, ideile și stilurile diferite coexistau, Viena a fost prima supă culturală de genul său, atrăgându-i din întregul imperiu pe toți cei ambițioși”, spune Dardis McNamee, redactor-șef al revistei Vienna Review, singura publicație lunară în limba engleză  din Austria.

“Mai puțin de jumătate dintre cele două milioane de locuitori ai orașului s-au născut acolo și aproximativ un sfert proveneau din Boemia (vestul Republicii Cehe) și Moravia (estul Republicii Cehe), astfel încât limba cehă se vorbea, alături de cea germană, în multe regiuni.”

“Ofițerii din armata austro-ungară trebuiau să fie capabili să ofere comenzi în 11 limbi în afară de germană, fiecare având o traducere oficială a Imnului Național”.

Iar acest melanj unic și-a creat propriul fenomen cultural, cafeneaua vieneză. Legenda spune că, la originea ideii, s-ar afla sacii de cafea pe care armata otomană i-a lăsat în urma încercării eșuate a Turciei de a asedia orașul, în 1683. 

„Cultura cafenelei și noțiunea de dezbatere și discuție în cafenele face parte din viața autohtonă vieneză, cum se întâmpla și atunci ”, explică Charles Emmerson, autorul al cărții ,,1913: În căutarea lumii înainte de marele război’’ și cercetător senior în cadrul grupului de experți în politici externe Chatham House.

“Comunitatea intelectuală vieneză era, de fapt, destul de restrânsă și toată lumea se cunoștea și… asta facilita schimburile de idei între frontierele culturale.” Acest lucru, a adăugat el, îi pe favoriza disidenții politici și fugarii.

“Nu exista un stat central extrem de puternic. Era o situație poate puțin confuză. Dacă doreai să găsești un loc în care să te ascunzi în Europa, unde puteai întâlni mulți alți oameni interesanți, atunci Viena era un loc bun pentru a face asta.”

Locul vizitat frecvent de Freud, Cafe Landtmann, se află încă pe Ring, renumitul bulevard care înconjoară centrul istoric din Viena, Innere Stadt. Troțki și Hitler au frecventat Cafe Central, la doar câteva minute de mers pe jos, unde prăjiturile, ziarele, șahul și, mai ales, conversațiile, erau pasiunile vizitatorilor.

„Cafenelele erau, pe de o parte, atât de importante pentru că că ‘toată lumea’ mergea”, spune MacNamee. “Deci exista o fertilizare încrucișată între discipline și interese, de fapt limitările care erau foarte fluide în zona vestică au devenit mai târziu foarte rigide.”

Dincolo de asta, adaugă MacNamee, „mai era valul de energie transmis de intelectualitatea evreiască și noua clasă industrială, apărută în urma acordării drepturilor de cetățenie deplină de către Franz Joseph în 1867 și accesul total la școli și universități”.

Și, deși aceasta era încă o societate dominată în mare parte de bărbați, o serie de femei au avut, de asemenea, impact. Alma Mahler, al cărei soț care era compozitor murise în 1911, a fost, de asemenea, compozitor și a devenit muza și iubita artistului Oskar Kokoschka și a arhitectului Walter Gropius.

Deși orașul era și rămâne sinonim cu muzica, balurile luxuriante și valsul, latura lui întunecată era deosebit de sumbră. Numeroși cetățeni locuiau în mahalale, iar în 1913  aproape 1.500 de vienezi s-au sinucis.

Nimeni nu știe dacă Hitler l-a întâlnit Troțki sau dacă Tito l-a cunoscut pe Stalin. Dar lucrări precum ,,Dr. Freud Will See You Now, Mr Hitler’’, o piesă de radio din 2007 realizată de Laurence Marks și Maurice Gran, sunt reprezentări pline de viață ale unor astfel posibile întâlniri.

Conflagrația care a izbucnit în anul următor a distrus o mare parte din viața intelectuală a Vienei.

Imperiul a trecut printr-o criză internă în 1918, în timp ce i-a propulsat pe Hitler, Stalin, Troțki și Tito în cariere care aveau să marcheze istoria lumii pentru totdeauna.

Related posts

Cum s-a ridicat Uniunea Europeană din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial și de ce contează în ecuația Brexitului

Adelina Miron

Ziua libertății, sau când s-a prăbușit Zidul Berlinului

Europolitics.ro

O poză veche de 35 de ani cu Francois Mitterand și Helmuth Kohl ne aduce aminte de valorile Uniunii Europene

Vlad Epurescu

Întoarcerea spiritului din 1989 pentru salvarea democrației europene de astăzi

Adelina Miron

Ce ar putea învăța Boris Johnson din experiențele lui Boris Elțîn și Václav Klaus pentru situația în care se află Marea Britanie

Adelina Miron

Ce ar fi trebuit să învețe Donald Trump din marile crize economice și din greșelile lui Herbert Hoover, Richard Nixon și George Bush

Vlad Epurescu

Leave a Comment