fbpx
europolitics
Bruxelles Parlamentul European

Vor vota, în viitor, europenii, liste transnaționale? Cazul unui politician italian care va ajunge în Parlamentul European pe listele En Marche

Diaspora

Sandro Gozi, un fost ministru italian care lucrează, acum, pentru guvernul francez, a stârnit o adevărată furtună în Peninsulă. El se poate încadra în profilul de politician pentru care granițele dintre țările Uniunii Europene nu există.

Liderul populist al partidului Mișcarea Cinci Stele, prezent în coaliția de guvernare a Italiei, l-a acuzat pe Gozi că și-a trădat patria. Pe de altă parte, este dezbătută intens posibilitatea de a le permite celor 4% dintre cetățenii UE care trăiesc în afara țării de origine să voteze și să candideze pentru biroul aferent zonei în care locuiesc, și nu zonei în care le-au fost eliberate pașapoartele.

Gozi, diplomat de carieră, a lucrat pentru Comisia Europeană la Bruxelles, apoi a câștigat un loc în parlamentul italian și a ocupat funcția de subsecretar pentru afacerile europene până anul trecut când Partidul Democrat, formațiune de centru-stânga, a pierdut în fața coaliției formată din Liga Nordului și Mișcarea Cinci Stele. Vorbitor fluent de limbă franceză, acesta s-a apropiat, ulterior, de partidul președintelui Macron, En Marche! și, alături de alți candidați aflați în aceeași situație, și-a asigurat un loc pe lista electorală a partidului pentru Parlamentul European.

De partea unei viziuni politice transnaționale

La începutul anului trecut, europarlamentarii au respins o propunere privind constituirea unei liste transnaționale de candidați pentru alegerile care au avut loc în urmă cu trei luni. Propunerea a eșuat după ce Partidul Popular European a spus că nu există o bază legală pentru ceea ce a fost etichetat drept „un alt proiect condus de elită”.

În teorie, listele transnaționale ar crea o circumscripție comună, formată pentru întreaga Uniune Europeană, și unde ar fi disponibile 27 de locuri. Aceasta ar fi complementară circumscripțiilor existente în statelor membre.

Deși tratatele UE prevăd că „Parlamentul este format din reprezentanți ai cetățenilor Uniunii” (adică deputații reprezintă toți cetățenii UE, nu doar pe cei din statul lor membru), alegerile europene se organizează la nivel național.

Fiecărui stat i se alocă un număr de locuri și organizează alegeri europene pe teritoriul său, respectând un anumit număr de reguli comune. Ca atare, alegerile europene de astăzi sunt în esență 28 de alegeri naționale pentru Parlamentul European.

Cu listele transnaționale, în ziua alegerilor, fiecare cetățean ar avea două voturi: un vot pentru partidul pe care îl preferă la nivel național și un vot pentru o listă europeană.

Macron susține ideea unui Parlament European format din partide transnaționale, viziune care nu este susținută, însă, într-o Uniune Europeană care, în mare parte, este încă condusă de liderii naționali ai statelor membre.

Prin urmare, și-a consolidat propriul partid, iar Gozi va deveni membru al Parlamentului European odată ce Regatul Unit al Marii Britanii va părăsi UE și locurile sale vor fi redistribuite între statele membre rămase. Până atunci, Sandro Gozi îl consiliază pe premierul francez Edouard Philippe în privința politicii europene, rol pentru care este extrem de calificat.

Liderul partidului Mișcarea Cinci Stele, Luigi di Maio, are o opinie diferită. El i-a spus lui Gozi că „reprezentați și serviți statul italian și, apoi, la un moment dat, îl trădați și vă înscrieți pentru un alt guvern. Avem multe în comun cu Franța, dar avem și interese contradictorii. ”

Desigur, alegerea lui Gozi  susținută de drepturile fundamentale ale Uniunii. UE are o piață deschisă a muncii, iar cetățenii pot vota și pot fi susținuți în alegerile municipale și în cele ale Parlamentului European din orice țară. Di Maio a spus că guvernul ar trebui să ia în considerare ridicarea cetățeniei lui Gozi, dar această amenințare are șanse scăzute de a fi susținută într-o instanță europeană. Cazul atrage, totuși, atenția asupra unor probleme mai mari: politica europeană ar trebui să fie la fel de lipsită de limite precum piața forței de muncă ?

Milioanele de persoane care locuiesc în afara statelor lor de origine își plătesc impozitele în țările de reședință, dar nu pot vota la alegerile generale. Această situație reprezintă un dezavantaj, mai ales că interesele lor diferă de cele ale cetățenilor acelei țări. Alberto Alemanno, un student italian care locuiește în Spania și lucrează în Franța, într-o nouă ediție The Guardian, se întreabă: „cât de reprezentativ poate fi un candidat local – care nu a experimentat niciodată mobilitatea așa cum noi o facem – pentru noi?”

A le permite expatriaților să voteze și să candideze în zonele în care locuiesc poate fi o variantă mai viabilă decât participarea la alegerile din țările lor de origine. Familiaritatea cu agenda locală este mai crescută decât cu cea a locului îndepărtat de proveniență și, deși participarea în rândul „europenilor mobili” la alegerile municipale este mult mai mică decât cea a cetățenilor locali, totuși, milioane dintre ei votează. Sunt câteva țări care au ales străini la alegerile municipale. În iunie, populația orașului Rostock, situat în nord-estul Germaniei, l-au ales primar pe cetățeanul danez Clauss Ruhe Madsen.

Listele transnaționale, totuși, o pistă sinuoasă

Ideea nu este nouă. În 2013, directorul executiv al Euronews, Philippe Cayla împreună cu alți susținători, a lansat o inițiativă a cetățenilor europeni care cer dreptul să voteze în locul în care trăiesc.

Argumentele împotriva expatriaților încetățeniți nu sunt ușor de respins. În primul rând, parlamentele naționale și guvernele iau decizii care afectează atât viitorul cât și prezentul. Unii susțin că non-cetățenii nu au o miză în viitorul unei țări, chiar dacă astăzi trăiesc acolo. Mai mult, dacă rezidența ar implica și drepturi electorale, nu ar fi logic să li se acorde drepturi electorale doar cetățenilor UE, iar aproape oricine ar putea vota oriunde, eventual simultan în mai multe țări.

Răspunsul la aceste îngrijorări este că toți europenii contribuie, într-un fel, la viitorul Uniunii – ceva care este modelat atât de parlamentele naționale, cât și de guverne, precum și de instituțiile supranaționale. Acest lucru distinge cetățenii statelor membre UE de rezidenții străini. Este, de asemenea, un argument important în favoarea listelor electorale la nivelul UE.

Gozi nu este singurul politician european care a încercat să câștige un loc în Parlamentul European nefiind susținut de țara sa de origine – fostul viceprim-ministru polonez Jacek Rostowski a încercat la Londra, la fel ca fostul ministru elen al Finanțelor, Yanis Varoufakis, în Germania. Alegătorii ar putea fi încă neobișnuiți să susțină candidați care au lucrat în guverne străine, dar pot începe să perceapă politicienii cu experiență din țările vecine ca pe o resursă valoroasă.

Di Maio este împotriva listelor transnaționale și susține că uneori apar conflicte între UE și statele sale membre pe măsură ce interesele lor nu mai converg. Dar nu toți cetățenii italieni, de exemplu, sunt susținători actualei guvernări populiste de la Roma. Cât timp în pașapoartele lor sunt trecute atât „Uniunea Europeană”, cât și „Italia”, ei nu pot fi învinuiți pentru că au decis să se alinieze la principiile UE decât la cele promovate de  Italia de astăzi – și pentru că au încercat să elimine aceste conflicte lucrând pentru orice țară care are nevoie de cunoștințele lor.

Dreptul de a vota și de a candida oriunde în UE ar face din această aliniere europeană o opțiune semnificativă pentru toți europenii care gândesc în sens politic și ar ajuta la formarea unei identități comune. Este greu să ne imaginăm, astăzi, că ideea candidaților transnaționali va fi îmbrățișată de către toate guvernele europene dar, cu cât mai mulți urmează exemplul lui Gozi, cu atât este mai probabilă apariția unei cetățenii europene adevărate.

Related posts

Cum a reușit România să-i paveze Croației, în ultimii doi ani și jumătate, drumul spre Schengen și zona euro

Vlad Epurescu

De ce naște controverse decizia Guvernului României de a-i taxa pe producătorii de băuturi pentru conținutul de zahăr din produse

Vlad Epurescu

De ce partidele ecologiste nu au succes în Estul și Centrul Europei

Europolitics.ro

Ce spun protestele din România, Cehia și Slovacia despre democrația din Europa de Est și relația cu Uniunea Europeană

Europolitics.ro

De ce 31 octombrie va fi cea mai importantă zi pentru Uniunea Europeană în această toamnă

Vlad Epurescu

Poate fi evitată o nouă criză economică? Cum au contribuit la sistemul financiar global țările dezvoltate după criza din 2008

Adelina Miron

Leave a Comment