Umbrele din echipa Ursulei von der Leyen. Cine sunt comisarii europeni propuși de statele membre cu semne de întrebare la capitolul integritate

Influența politică, capacitatea de a negocia, experiența din Parlamentul European și backgroundul administrativ la nivel de Guvern național par să fi fost filtrele care au stat la baza selecției candidaților pentru funcțiile de comisari europeni. 

Inclusiv profilul Ursulei von der Leyen, la prima vedere, nu ar fi recomandat-o, poate, să conducă brațul executiv al Uniunii Europene. 

Ea nu a fost în mintea niciunui votant atunci când alegătorii europeni au fost puși să pună ștampila, în luna mai, la alegerile europene. Nu a candidat pentru funcția de șef al Comisiei Europene în timpul campaniei electorale europene din poziția de „Spitzenkandidaten”, așa cum începuse să se împământenească această cutumă instituțională. Numai pentru că liderii naționali nu au putut veni cu o alternativă la Manfred Weber, ei și-au întors atenția către fostul ministru al apărării din Germania. 

“Cei care o cunosc stiu ca a fost mereu preocupată de problemele internaționale, dar și de cele sociale. Este un job cu multe provocări și sunt convinsă că se va ridica la înălțimea lor”. Declarația îi aparține cancelarului german Angela Merkel, dar datează din anul 2013, atunci când Ursula von der Leyen era numită în funcția de ministru al Apărării din Germania. 

Von der Leyen era o figura controversată în aripa conservatoare a CDU. A atacat-o deschis pe Angela Merkel pe problema drepturilor femeii atunci cand a fost ministrul Muncii, totul petrecându-se cu cinci luni înainte de alegerile parlamentare de la acea vreme.

Atunci, Leyen i-a forțat mâna lui Merkel pentru concesii privind cota femeilor din consiliile de administrație ale companiilor, amenințând că va rupe rândurile CDU și că va susține un proiect de lege similar, inițiat de Opoziție. În cercurile conservatoare, Leyen a fost declarată trădătoare pentru ca a reușit să o facă de rușine pe Merkel. Leyen a făcut pasul înapoi numai atunci când a obținut din partea CDU promisiunea de a include această inițiativă în programul de guvernare.

În procesul desemnării Ursulei von der Leyen pentru funcția de președinte al Comisiei a contat mai puțin că asupra sa au planat acuze că și-ar fi plagiat teza de doctorat sau că un comitet de investigare al parlamentului german – cel mai dur instrument pe care parlamentarii îl pot folosi pentru a cerceta anumite fapte guvernamentale – a cercetat, în baza unor suspiciuni rezonabile, în ce mod au fost atribuite contracte lucrative de la ministerul Apărării unor consultanți externi fără o supraveghere adecvată și dacă o rețea de conexiuni personale informale ale Ursulei von der Leyen a facilitat aceste tranzacții.

Au fost remarcate, în schimb, abilitățile de negociator ale Ursulei von der Leyen și capacitatea ei de a influența decisiv, într-un anumit stil, schimbări profunde de legislație. 

Parlamentul European, unul deosebit fragmentat după alegeri, abia a fost convins și a aprobat candidatura Ursulei von der Leyen cu o majoritate de doar nouă voturi. Echipa sa de 26 de comisari (câte unul de la fiecare stat membru, mai puțin de la Marea Britanie) propusă marți trebuie să treacă prin filtrul comisiilor europarlamentare, însă există, deja, o serie de semne de întrebare cu privire și la integritatea altor candidați. Dacă suspiciunile care planează asupra Rovanei Plumb sunt binecunoscute, printre numele propuse de statele membre mai sunt câteva cazuri care vor fi atent scrutinizate de comisiile parlamentare, în cadrul viitoarelor audieri. 

Josep Borrel (S&D) a fost desemnat Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate. Popular în rândul alegătorilor spanioli, el demonstrează o înclinație spre dezbateri aprinse și controverse. Este de prisos enumerarea câtorva exemple de dată recentă ca să ne dăm seama despre cine este Josep Borrell. A descris Rusia drept „vechiul nostru dușman” și a declanșat un conflict între Moscova și Madrid. A spus că americanii „au ucis doar patru indieni” înainte de Războiul pentru Independență. Ulterior, Borrell și-a cerut scuze atunci când nu a mai putut să gestioneze furia activiștilor care luptă pentru drepturile indigenilor din SUA. Pe de altă parte, a criticat sever diplomația de la Washington, spunând că are o abordare de tip ‘’cowboy” în cazul Venezuelei. Acum, Borrel este în mijlocul unui alt scandal de proporții, fiind acuzat că a spionat delegațiile guvernului catalan atunci când efectuau deplasări în țări străine.

Kadri Simson (Renew) a fost propusă pentru portofoliul însărcinat cu politici legate de Energie. În 2017, ea ocupa funcția de minstru pentru Afacerile Economice și Infrastructură în guvernul estonian. La acea vreme, presa locală insinua că cea mai mare fermă de porci din Estonia ar fi beneficiat de o schemă de finanțare pe baza unor informații secrete la care ar fi avut acces grație unor legături personale între Simson și managementul companiei. 

Johannes Hahn (PPE) a primit portofoliul pentru Buget și Administrație. În Comisia Juncker, el a fost comisar european pentru politica europeană de vecinătate. În anul 2011, el a fost acuzat că și-a plagiat lucrarea de doctorat în flosofie. Agenția austriacă pentru integritatea cercetării (OeAWI), avea să-i examineze lucrarea publicată în 198 și a spus că modul în care a citat unele surse „nu ar respecta principiile de bună practică în cercetare de astăzi.” Cu toate acestea, agenția „a ajuns la concluzia clară că nu a existat un plagiat”, renunțând la acuzații. 

Luxemburgezul Nicolas Schmit (S&D) a fost desemnat de Ursula von der Leyen să preia portofoliul legat de piața muncii. În 2011, el a fost implicat, însă, într-un scandal, fiind acuzat că a depus presiuni asupra mai multor ofițeri de poliție pentru a renunța la o serie de acuzații efectuate împotriva fiului său. 

Polonezul Janusz Wojciechowski (ERC) este un fost judecător și fost membru al unui partid agrar care gravita în jurul comuniștilor când se aflau la guvernare. Este anchetat de agenția antifraudă a UE, OLAF, pentru presupuse nereguli în rambursarea cheltuielilor de călătorie.

În calitate de ministru al Justiției, maghiarul László Trócsányi (PPE) a introdus o serie de legi care au declanșat o serie conflicte juridice aprinse între Ungaria și Comisia Europeană. El a supravegheat elaborarea unor legi care incriminau ONG-urile care-i ajutau pe refugiați și care înființau tabere din containere pentru solicitanții de azil, precum și unele măsuri care au dus la obligarea Universității Centrale Europene să renunțe la Budapesta. Numirea sa oferă un test pentru președintele Comisiei, Ursula von der Leyen. Într-un exercițiu foarte fin de diplomație, noul șef al Executivului de la Bruxelles i-a oferit Ungariei tocmai portofoliul însărcinat cu politicile pentru Ajutor Umanitar, ceea ce face ca miza numirii lui Trócsányi să capete o amploare și mai mare.

Sylvie Goulard (Renew), candidatul Franței, va gestiona, în calitate de comisar european, activitatea privind politica industrială și va promova piața unică digitală. Ea a fost acuzată că a fost implicată în angajări fictive, ca eurodeputată, în perioada 2009-2017. Parlamentul European a închis ancheta împotriva ei la sfârşitul lui august, constatând – conform declaraţiei unei purtătoare de cuvânt – doar nereguli administrative “minore, nesistematice şi neintenţionate” din partea eurodeputatei. În Franța, ancheta pe acest caz continuă.