fbpx
europolitics
Bruxelles Comisia Europeana

Taxarea emisiilor de carbon: vrea Uniunea Europeană să salveze planeta, sau vrea doar un nou instrument pe care să îl folosească într-un viitor război comercial?

Taxarea produselor din import în funcție de emisiile de carbon, pentru a proteja companiile UE, a fost subiectul zilei cu numărul patru la audierile lui Paolo Gentiloni și Kadri Simson. Cu toate acestea, nu va fi simplă identificarea unei scheme de acest tip care să respecte regulile schimburilor comerciale globale și să nu atragă după sine măsuri de retaliere.

Uniunea Europeană ar face un pionierat dacă Ursula von der Leyen își va pune în aplicare promisiunea de a impune o taxă a carbonului la frontiera UE. „Va fi implementată începând cu un număr de sectoare și va fi, apoi, extinsă gradual”, a scris președintele ales al Comisiei Europene în setul său de acțiuni politice publicate chiar în ziua în care a primit votul Parlamentului European.

Teoretic, o taxă pe emisiile de carbon trebuie să fie concepută pentru a repartiza în mod echitabil costurile amprentei de carbon a unui produs fără a încălca regulile stabilite de Organizația Mondială a Comerțului.

Industriile europene plătesc un preț pe poluare care este stabilit în baza sistemului EUTS de comercializare a certificatelor de carbon – în prezent aproximativ 25 de euro pe tona emisă. Companiile străine nu trebuie să plătească această taxă, ceea ce face ca produsele de import să fie mai ieftine. Taxarea carbonului la frontiera UE ar face ca importurile să plătească același preț pentru emisiile de carbon la fel ca și produsele interne ale blocului european. De asemenea, ar trebui să acționeze ca un stimulent pentru alte economii care doresc să exporte către UE pentru a decarbona procesele lor de producție.

Cecilia Malmstron, actualul comisar însărcinat cu politicile comerciale a recunoscut că „nimeni nu știe cum se va putea face, în realitate, acest lucru.” În schimb, cei doi candidați audiați astăzi de Parlamentul European, Paolo Gentiloni la Economie și Kadri Simson la Energie, s-au contrazis pe acest subiect, semn că nu va exista un consens în viitorul apropiat pe această temă.

Ce-i drept, Simson a reamintit că acest mecanism va fi responsabilitatea mai multor comisari, nu doar a ei. „Voi oferi și contribuția mea”, a adăugat ea în timpul audierilor, completând sec: „din păcate, nu pot elabora mai multe”. La insistențele europarlamentarilor, Simson a mai spus că orice taxare a carbonului  la frontiera UE „trebuie să fie mai bună decât mecanismul actual, ceea ce duce la scurgeri de carbon”. Cu toate acestea, ea a adăugat că „nu există un plan final ca atare”, deși „există multe idei și contribuții din diferite state membre care au probleme concrete cu concurența neloială.”

În termeni generali, ea a spus că taxa ar trebui să fie compatibilă cu OMC și „nu poate fi o restricție deghizată la comerțul internațional”.Simson a menționat posibilitatea de a face ca taxa de frontieră pe carbon să fie „regională și bazată pe sectoare”, referindu-se la sectorul electricității ca exemplu. De asemenea, impozitul ar trebui să fie orientat către cazuri de „concurență neloială foarte clară”, a adăugat ea, referindu-se la situația cu care se confruntă Spania cu Maroc.

În scrisoarea pe care Ursula von der Leyen i-a trimis-o către Paolo Gentiloni, ea a spus că italianul va supraveghea Pactul de Stabilitate și Creștere, proiect extrem de important al UE, acordul menit să asigure că toți cei 19 membri ai zonei euro urmează același set de reguli privind datoria publică, deficitul și alte chestiuni fiscale. Gentiloni este, de asemenea, însărcinat cu întocmirea unui cadru pentru o taxă pe carbon, reducerea nivelului general al datoriei publice și simplificarea regimurilor fiscale din întreaga UE.

„Vom încerca să fim foarte rapizi și eficienți în a implementa o taxă de frontieră pe carbon”, a spus Gentiloni, care urmează să preia funcția de comisar în noiembrie.

El a avertizat cu privire la obstacolele legale și tehnice în elaborarea taxei, dar a spus că lucrările vor începe imediat pentru a se asigura că taxa va fi compatibilă cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului.

Impozitul este menit să protejeze companiile europene de concurenții din țările în care schemele de protecție împotriva schimbărilor climatice nu sunt la fel de stricte. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, și-a scos țara din Acordul Internațional de la Paris, care avea drept scop reducerea emisiilor de carbon.

În realitate, taxarea produselor de import în funcție de amprenta lor de carbon este o veche idee franceză, care a găsit recent un nou impuls din cauza politicilor comerciale agresive ale SUA în cadrul lui Donald Trump.

Normele comerciale globale interzic discriminarea între importuri și mărfuri interne; o taxă pe carbon ar putea fi permisă pe motive de protecție a mediului, atât timp cât nu este vorba despre un protecționism deghizat și este echivalentă cu măsurile impuse produselor interne. Dacă taxa ar încălca regulile OMC, ar putea vulnerabiliza UE în fața unor noi represalii comerciale aplicate de SUA și alte blocuri comerciale mari.

O opțiune la care Comisia încă analizează presupune utilizarea prețului mediu anual al carbonului plătit de un anumit sector al UE ca punct de referință pentru acest nou tarif. Ar trebui exceptate importurile produse cu emisii mai puține decât echivalentele lor europene sau care sunt deja supuse unui preț egal sau mai mare la carbon. În plus, o asemenea taxă înseamnă, de asemenea, și o revoluție a sistemului de comercializare a emisiilor (ETS) din bloc.

Sistemul actual de acordare a cotelor de emisii gratuite industriilor cu consum mare de energie ar putea fi eliminat și toată lumea va trebui să plătească la fel. O asemenea reformă, de ținut minte, este că va avea loc într-un moment în care companiile deja investesc foarte mult în cercetare și dezvoltarea de noi tehnologii iar ritmul de creștere economică a început să încetinească.

Related posts

Încă o durere de cap pentru Ursula von der Leyen: candidatul polonez, prestație catastrofală la audierile din comisia AGRI

Europolitics.ro

Cât de important este că Ungaria va primi portofoliul pentru Extindere și care sunt marile provocări

Adelina Miron

Poate Europa să preia frâiele comerțului internațional? Care sunt provocările

Adelina Miron

Cine sunt românii din comisia pentru Transporturi din Parlamentul European unde va fi audiată Rovana Plumb, când vor avea loc audierile și procedura detaliată

Vlad Epurescu

Cât de solid este noul acord pentru Brexit anunțat de Boris Johnson și Jean Claude Juncker

Europolitics.ro

De ce Emmanuel Macron este cel care a suferit un eșec de proporții prin eliminarea din cursă a lui Sylvie Goulard, și nu Ursula von der Leyen

Europolitics.ro

Leave a Comment