In Catalonia, duminica, fortele spaniole au batut tot ce le-a iesit in cale in ziua referendumului pentru independenta regiunii. Sute de oameni au fost raniti si foarte multi catalani au fost impiedicati sa voteze. Dintre ce care au reusit, totusi, sa faca acest lucru, peste 90% au ales secesiunea Cataloniei de Spania. Nimeni nu stie care ar trebui sa fie urmatorii pasi pe care atat guvernul central cat si cel local trebuie sa ii urmeze in favoarea independentei.
Cine sunt catalanii
Tinutul Cataloniei cuprinde Valencia, Insulele Baleare, parti din regiunile Aragonului, Roussillonul din sud-estul Frantei si Catalonia.
Referendumul de duminica nu s-a desfasurat in intreg tinutul catalan, ci numai in Catalonia, o regiune din nord-estul Spaniei, care are o populatie de 7.5 milioane de locuitori, adica 15% din totalul populatiei Spaniei. Catalonia mai inseamna si 20% din productia economica a tarii.
Salvador Dali, Antoni Gaudi, Joan Miro si Ferran Adria sunt pintre cei mai faimosi catalani.
Prima atestare documentara cu privire la regiunea Catalonia a fost in secolul al 12-lea, cu sute de ani inainte de unificarea Spaniei. Dupa decretul Nueva Plata din 1716, Catalonia a ajuns sub domnia Madridului.
Explicatia istorica pentru ce s-a intamplat duminica
Spania s-a format ca stat in anii 1400, format din mai multe comunitati ai caror locuitori au preferat mai mult sa se creada mai mult basci, catalani sau galicieni decat spanioli. Resurgenta acestor sentimente a dat in clocot spre sfarsitul secolului 19 si in anii ’30, atunci cand Spania a devenit republica. Aceste sentimente s-au manifestat politic in sensul unei autonomii regionale. Galicia, Tara Bascilor si Catalonia au primit statut de regiuni autonome in interiorul statului spaniol.
Dar, in timpul dictaturii lui Franco (1939 – 1975), aceste aspiratii de autonomie au fost reprimate brutal iar parintii au fost obligati inclusiv sa nu le mai puna copiilor nume de basci, catalane sau galicieni. Toti trebuiau sa primeasca nume de castilieni. Tot ceea ce insemna simboluri ale identitatii catalane precum castele sau turnuri au fost interzise. Limba catalana, un dialect vorbit in Valencia si in Insulele Baleare a fost restrictionat.
Dupa moartea lui Franco, atunci cand Spania a devenit o democratie la finele anilor ’70, intrebarea cea mare care s-a pus a fost ce se va alege de identitatea multinationala a tarii. Solutia a fost ingenioasa: transformarea Spaniei intr-un stat semi-federal, compus din 17 comunitati autonome, incluzand Tara Bascilor, Catalonia si Galicia.
Anii au trecut iar politicienii conservatori ai Spaniei si partidele conservative ale acestei tari nu au acceptat niciodata natura multinationala a Spaniei. Asta si pentru ca aceste partide au evoluat din “francoism”, niciodata renuntand la viziunea lui Franco a Spaniei, ca o tara mandra, unita si eterogena.
In 2006, Catalonia si-a exprimat dorinta de a-si actualiza constitutia regionala. O noua versiune a acestui statut a trecut de procedura votului si a fost aprobata de parlamentul spaniol. In principiu, lucrurile erau ok.
Unul dintre amanuntele interesante ale acestui nou statut era acela ca provincia Catalonia era considerata o natiune, nu o nationalitate, asa cum era mentionata in Constitutia Spaniei. La acel moment, partidul conservator al Spaniei a contestat acest lucru la Curtea Constitutionala care, in 2010, a declarat ca parti importante din noul statut catalan erau neconstitutionale.
Dar nu a fost neaparat vorba despre identitate, ci despre cat de mult ar putea Catalonia sa aiba control asupra veniturilor din taxe. Practic, regiuni bogate precum Catalonia ofera la bugetul de stat mai multi bani decat primesc. Dar, in anul 2010, Spania era in plina recesiune. Criza euro era la apogeu si nimeni de la centru nu isi permitea sa-i dea un branci unei regiuni atat de bogate, care asigura in mare parte stabilitatea Spaniei.
Cum profita partidele politice de pe urma acestui referendum
Partidul Popular, cel care sustine guvernul spaniol, este o formatiune politica de dreapta dar care gazduieste un spectru larg de membri atat neoliberali cat si extremisti de dreapta.
Partidul de guvernamant din Catalonia, PDeCAT, este o formatiune politica de centru sustinuta de burghezimea catalana care, istoric, a fost un aliat al Popularilor si nu un sustinator traditional al independentei Cataloniei. Interesant este ca din momentul in care PDeCAT a inceput sa sustina referendumul pentru independenta, partidul si-a oprit declinul in sondaje.
Mai mult, cele doua partide nu sunt straine coruptiei si manipularii. PDeCAT a fost acuzat in dese randuri de acte de coruptie comise de membrii sai si care au fost acoperite, in ultima perioada, de dezbaterea privind independenta Cataloniei.
PP-ul, de cealalta parte, a speculat acest conflict si spectrul prabusirii economice a Spaniei, facand apel la unitatea tarii, pentru a castiga sustinere pe un discurs nationalist.
Pe fondul acestui background politic, Spania a inceput sa iasa din criza economica in care se adancise incepand cu anul 2008. Cu toate acestea, somajul, in special in randul tinerilor, este la cote ingrijorator de inalte, iar nivelul saraciei si numarul oamenilor ramasi fara locuinte este in continua crestere.
Premierul parca este de pe alta planeta
Spania este in criza iar premierul sau este intr-o stare de negare. Nimeni nu a anticipat ce avea sa se intample la sectiile de votare. Femei si tineri bruscati, batuti si trasi de par in afara incintelor, multimi de oameni impuscate cu gloante de cauciuc… În Barcelona, mulţimea i-a urmărit discursul lui Mariano Rajoy pe un ecran, iar când a spus că majoritatea catalanilor nu a dorit să participe la referendum, a reacţionat vehement.
Astăzi nu a avut loc un referendum pentru independenţă în Catalonia. Nu putem permite ca progresul din ultimii 40 de ani să fie înlocuit prin şantaj. Astăzi avem motive să credem în democraţia noastră. (…) Îmi declar disponibilitatea la dialog în termenii legii
Mariano Rajoy, premierul Spaniei
Unda de soc a acestor violente s-a reverberat in intreaga Spanie si, apoi, in Uniunea Europeana. Consecinta este ca inclusiv catalanii care erau indiferenti sau se opuneau secesiunii au fost, acum, aruncati in bratele acestei cauze. Cine ar vrea sa mai fie condus de un stat ca acesta?
Ce urmeaza
Relatiile dintre guvernul separatist al Cataloniei si guvernul de la Madrid au ajuns aproape glaciale. Analistii politici si economici se intreaba cum va raspunde guvernul spaniol dupa rezultatul referendumului care, in mod clar, nu este aparat de constitutia Spaniei si de lege. Ramane de vazut daca vom asista la o declaratie unilateral de independenta.
Guvernul de la Madrid ar putea, apoi, sa suspende puterea guvernului regional din Catalonia si sa organizeze alegeri anticipate, pentru a vedea cata sustinere este pentru secesiune.
Pe langa ramificatiile politice sunt si cele economice. Economia tarii ar putea fi afectata crunt daca secesiunea chiar va avea loc.
Pietele europene de capital nu au parut afectate de cele intamplate in Catalonia, cu mentiunea ca randamentul la titlurile de stat spaniole au crescut la 1.67% iar indexul IBEX a deschis pe minus, cu 1.3%, atragand dupa sine cresterea costurilor de imprumut ale bancilor.
