Portretul lui Josep Borrell, noul șef al politicii externe al Uniunii Europene. Mai vede el, în România, un factor de stabilizare în regiunea Balcanilor?

Josep Borrell are un temperament puternic și ambiții mari pentru funcția de șef al politicii externe al Uniunii Europene. Totul depinde să nu-i îndepărteze pe toți cei din jurul său în acest timp.

Josep Borrell, fostul ministru de Externe al Spaniei, a fost desemnat să fie următorul Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, notează Politico. El și-a construit o reputație prin faptul că și-a exprimat deschis opiniile pe parcursul unei cariere de patru decenii, în unele dintre cele mai importante funcții din politica spaniolă și europeană. Popular în rândul alegătorilor spanioli, el demonstrează o înclinație spre dezbateri aprinse și controverse.

Este de prisos enumerarea câtorva exemple de dată recentă ca să ne dăm seama despre cine este Josep Borrell. A descris Rusia drept „vechiul nostru dușman” și a declanșat un conflict între Moscova și Madrid. A spus că americanii „au ucis doar patru indieni” înainte de Războiul pentru Independență. Ulterior, Borrell și-a cerut scuze atunci când nu a mai putut să gestioneze furia activiștilor care luptă pentru drepturile indigenilor din SUA. Pe de altă parte, a criticat sever diplomația de la Washington, spunând că are o abordare de tip ‘’cowboy” în cazul Venezuelei.

Opoziția sa deschisă față de separatismul catalan și refuzul aferent al Spaniei de a recunoaște Kosovo ca stat independent ar putea împiedica diplomația Uniunii Europene în Balcani, deși Borrell a spus, într-un interviu recent, că oficialii Uniunii Europene trebuie să acționeze în interesul comun, mai degrabă decât în cel național.

Borrell s-a dedicat cauzei anti-independență a Cataloniei, încercând să spulbere argumentele secesioniștilor într-o carte scrisă cu dedicație.

Ca un catalan al cărui tată a fost trimis la închisoare de dictatorul Francisco Franco și care s-a alăturat Partidului Socialist în timpul tranziției democratice, Borrell a creat disconfort în rândul susținătorilor independenței Cataloniei, care au încercat să-i portretizeze, în general, pe opozanții unioniști drept naționaliști spanioli de dreapta și pe Borrell, în special, drept ’’reacționar’’, ’’provocator’’ și ’’francist’.’

Pe de altă parte, nu trebuie trecut cu vederea faptul că Josep Borrell a fost președintele Parlamentului European în perioada extinderii Uniunii spre Est.

Din această calitate, lui Josep Borrell i s-a recunoscut meritul pentru creșterea vizibilității acestui rol și folosirea pe deplin a dreptului său de a se adresa liderilor UE în timpul summit-urilor. Prin poziția sa de la acea vreme și-a extins, de asemenea, și lista de contacte: vicepreședinții Parlamentului în mandatul său au fost António Costa, acum prim-ministru al Portugaliei, și Pierre Moscovici, comisar european în timpul mandatului lui Jean-Claude Juncker, responsabil cu Afacerile Financiare și Economice.

El a făcut parte și din Convenția care a elaborat Constituția Europei și a pledat, fără succes de altfel, pentru o trimitere în text la un „model federal”, a cerut o referință explicită care să promoveze egalitatea dintre femei și bărbați în proiect și si-a dovedit laicismul militant, opunându-se oricărei referiri la moștenirea creștină a Europei.

În 2005, Josep Borrell miza pe România, care avea să intre doi ani mai târziu în Uniunea Europeană. „Veți fi un factor de stabilizare în regiunea Balcanilor, contribuind la asigurarea flancului Sud-Est European”, avea să afirrme el, la 1 martie 2005, în fața plenului reunit al Parlamentului European. Tot atunci, efervescentul politician spaniol avea să-l pună la punct pe Traian Băsescu într-o chestiune delicată, care apasă România și astăzi: corupția.

Fostul președinte al României ceruse nominalizări punctuale dacă țara noastră mai avea să fie acuzată de coruptțe. “Parlamentul European nu este agenție de detectivi privată, nici poliție, ci reflectă o opinie, în general”, avea să spună la acea vreme Borrell. El a acceptat ideea că, într-adevăr, cuvântul „corupție” este unul care „sună prost și urât”, dar că instituția pe care o reprezintă folosește acest cuvânt în sensul de „practici administrative care nu respecta normele statului de drept”.

După o guvernare PSD-ALDE de doi ani și jumătate cu numeroase atacuri și inițiative la adresa statului de drept, oare mai poate România să fie acel pivot care să asigure securitatea flancului Sud-Estic? Sau acest rol va fi preluat de alte țări din regiune, mult mai serioase, așa cum este cazul Croației?

Josep Borrell și noua orientare pe plan extern a Uniunii Europene

Fiul unui brutar dintr-un sat de 3.000 de oameni din Pirinei, Josep Borrell a studiat inginerie și economie, are un doctorat și a câștigat burse pentru studii postuniversitare în Franța și S.U.A.

Originea sa umilă contrastează cu pedigree-ul politic al colegilor săi nominalizați pentru funcții de top la Bruxelles. Ursula von der Leyen este fiica unui înalt oficial al UE care a fost președinte al unui land german din Saxonia Inferioară iar tatăl lui Charles Michel a fost ministru de externe al Belgiei și comisar European.

Totuși, Josep Borrell este cosmopolit și conectat: vorbește engleză, franceză și italiană, precum și catalană și spaniolă.

Contrastul dintre Josep Borrell și Federica Mogherini nici că putea fi mai evident. Atunci când Mogherini a preluat funcția de Înalt Reprezentat al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate avea doar 41 de ani și foarte puțină experiență executivă. Fusese doar de 8 luni numită în funcția de ministru de Externe al Italiei. Josep Borrell este un veteran al administrației publice.

În vârstă de 72 de ani, a prins valul preluării socialiste a guvernării Spaniei în anul 1982 și a lucrat în mai multe ministere înainte de a candida la funcția de prim-ministru și de a conduce Parlamentul European.

El a spus despre Mogherini că a lucrat neîncetat la realizarea Serviciului European de Acțiune Externă și a ajuns la opinii comune între statele membre ale UE și a avertizat că există o ușoară libertate de acțiune pentru o reformă „transcendentală” a politicii externe a UE. „Desigur, vor fi schimbări, dar nu le pot anticipa”, a spus Borrell.

Borrell și-a exprimat propria frustrare în legătură cu modul de funcționare a politicii externe a Uniunii Europene și cu privire la necesitatea ca blocul european să fie mai hotărât în fața „animozității” fără precedent a SUA, a ascensiunii unui rival „colosal” precum este China și la reînvierii „amenințării” rusești pentru Est. “Singura modalitate de a supraviețui în această lume a uriașilor este să ne unim pentru a fi puternici împreună”, a spus acesta la un eveniment public din Spania, la începutul lunii iulie.

Ursula von der Leyen, în timpul primului său discurs în Parlamentul European, a spus că „Europa ar trebui să aibă o voce mai puternică și mai unită în lume”. Ea a cerut reforme care să permită luarea deciziilor de politică externă de către o majoritate calificată, mai degrabă decât prin cerința actuală pentru unanimitate.

Borrell însuși a spus că unanimitatea este sursa impasului, deși admite că ar fi greu de schimbat tocmai pentru că unanimitatea este o condiție a modificării ei. El a avertizat, de asemenea, că Uniunea Europeană ar trebui să ia reforma în serios – sau să riște propria dispariție.

El va avea nevoie de toată experiența și de conexiunile sale pentru a ajunge la un consens pentru a oferi ceea ce liderii UE au stabilit drept una dintre cele mai importante priorități ale lor: să devină mai „uniți” și „asertivi” pe scena globală.