Mobilitatea lucrătorilor din Europa este în creștere, iar numărul locuitorilor UE care locuiesc într-un alt stat membru s-a dublat în ultimii 20 de ani.
Se estimează că acest număr reprezintă acum patru procente din întreaga populație a UE. De asemenea, a crescut semnificativ numărul de persoane care sunt mereu în mișcare, care trec granițele în mod regulat din cauza locului de muncă. Așadar, ne putem gândi că au nevoie de securitate socială oriunde ar merge.
Din păcate, propunerea Comisiei Europene de a revizui regulile pe baza cărora sistemul de securitate socială ar trebui să îi sprijine pe angajați atunci când aceștia trec frontierele a deschis, de fapt, posibilitățile ca interesele naționale să fie puse înaintea drepturilor lucrătorilor, transmite EUobserver într-un material de opinie.
Una dintre realizările profunde ale coordonării sistemelor de securitate socială este principiul legislației unice aplicabile.
Un inginer care deservește centralele electrice din toată Europa, un jurnalist care lucrează pentru o revistă de turism sau un șofer de camion care conduce pe continent se supun unui singur sistem.
Când se îmbolnăvesc, știu unde să solicite asigurarea de sănătate. Când se pensionează, știu de unde să solicite pensia. Protecția persoanelor asigurate se află deasupra interesului statelor membre.
Spre deosebire de cazul lucrătorilor detașați care lucrează temporar în străinătate, soluția pentru lucrătorii extrem de mobili este permanentă. Nu se schimbă de fiecare dată când trec frontiera, sunt reglementați de legislația privind securitatea socială din țara în care locuiesc sau unde angajatorul are sediul înregistrat.
Fără o definiție clară a sediului înregistrat, această regulă a încurajat unele întreprinderi să atragă așa-numitele companii cu cutii de scrisori. Acest segment de angajați este, de obicei, înregistrat într-o țară cu contribuții mai mici, fără intenția de a desfășura afaceri acolo.
În procesul de elaborare a propunerii, Parlamentul și Consiliul au modificat proiectul inițial și au creat două criterii de baze pentru sediile înregistrate: majoritatea cifrei de afaceri și majoritatea timpului unde se desfășoară lucrările.
Desigur, acest lucru va ține „cutiile de scrisori” la distanță. Cu toate acestea, un efect secundar ar fi anularea efortului de a elimina inegalitățile din Uniunea Europeană, ceea ce face ca mobilitatea transfrontalieră să fie mult mai dificilă.
Aceste criterii vor determina mutarea biroului oficial al companiilor înregistrate din țara în care sunt stabilite în țara în care au cel mai mare volum de afaceri.
Să ne imaginăm că o companie IT înregistrată în Republica Cehă a câștigat un contract de deservire a rețelelor IT pentru un client francez. Acest client este atât de mare încât va trebui să angajeze mai mulți specialiști și să-i trimită în mod regulat la fața locului. Contractul va genera și cea mai mare parte a cifrei de afaceri a companiei.
Conform propunerii, sediul înregistrat al acestei companii va fi în Franța, nu în Cehia. Contribuțiile vor merge în Franța. Dacă anul viitor aceeași companie câștigă un contract mai mare în Germania, contribuțiile la asigurările sociale vor fi mutate în Germania împreună cu „sediul înregistrat”. Acesta ar fi și cazul lucrătorilor din proiectul francez.
Efectele negative ale acestei dispoziții includ schimbări frecvente ale sistemelor de securitate socială și riscul de a fi acoperit de legislația unui stat membru pe teritoriul căruia lucrătorul nu are legături.
