Ursula von der Leyen a pornit într-un mini-turneu al câtorva capitale europene imediat după ce a devenit noul președinte al Comisei Europene. Prima vizită a avut loc la Paris, a doua va fi azi, la Varșovia, iar a treia se va desfășura la Zagreb. În următoarele trei săptămâni, Ursula von der Leyen are de rezolvat prima sa misiune dificilă: va trebui să completeze componența Colegiului Comisarilor și să îi construiască coloana vertebrală.
Turneul european al Ursulei von der Leyen are, între altele, scopul de a evalua ceea ce este rezonabil și ceea ce este mai puțin probabil să fie pus în practică din seria de măsuri enunțată în Parlamentul European, în ziua votului de învestitură în funcția de președinte al Comisiei Europene.
Propusă la șefia Comisiei de Consiliul European, intenția ei este și aceea de a crea câteva punți solide cu șefi de state cheie, dar antagonizați de viziuni, uneori, diameteral opuse, cu privire la viitorul UE. După un adevărat discursul de echilibristică politică, susținut în plenul Parlamentului European, la investitură, van der Leyen va înfrunta săptămâna aceasta, cel puțin în parte, realitatea tabloului politic european al momentului.
Pentru a obține voturi din partea Verzilor (care, până la urmă, nu au susținut-o) și, în special, a Social-Democraților, ea a promis inclusiv instituirea unui mecanism european de reasigurare a beneficiilor sociale pentru șomeri, noi ținte ambițioase de reducere a emisiilor de dioxid de carbon precum și o mai mare flexibilitate în ceea ce privește regulile Pactului de stabilitate și creștere, adică setul de reguli menite să asigure că țările din Uniunea Europeană urmăresc finanțe publice solide și își coordonează politicile fiscale.
Cel puțin în această săptămână, cheia pare a se găsi în Estul Europei, acolo unde Ursula von der Leyen va trebui să ghidoneze negocieri cu lideri autocrați care au pus la îndoială serios valorile europene cu privire la statul de drept.
De ce Franța a fost prima țară vizitată de Ursula von der Leyen
Noul traseu al Uniunii Europene pornește de la Palatul Champs Elysee. Ursula von der Leyen a ajuns în fruntea Comisiei Europene după ce Emmanuel Macron s-a opus numirii lui Manfred Weber. Odată eliminat procesul de Spitzenkandidaten, care l-ar fi propuslat pe puțin experimentatul politician german în fruntea executivului european, numele lui von der Leyen a fost bătut în cuie ca urmare a compromisului franco-german. Asta după ce Emmanuel Macron, într-o primă fază, a invitat-o pe chiar pe Angela Merkel să preia frâiele Europei, semnalând disponibilitatea de a nu răpi Germaniei postul mult râvnit.
Vorbitoare fluentă de limba franceză, Ursula von der Leyen pare că s-a simțit în largul ei la Paris. Primul mesaj al lui Emmanuel Macron a fost însă simplu și direct: „vom deschide un nou capitol”. Ursula are deja o misiune grea, din postura de proaspăt promotor al aspirațiilor franceze de reformă a UE.
Șeful de stat francez, arhitectul noului grup politic Renew din Parlamentul European, a enunțat o serie de teme asupra cărora există, deja, un consens cu noul președinte al Comisiei. La prima vedere, este vorba despre măsurile care privesc combaterea schimbărilor climatice (Europa de Vest este zilele astea sub un val fără precedent de caniculă), în special ideea de a impune noi taxe pe dioxidul de carbon, înființarea unei bănci care să finanțeze proiectele în care contribuie la protecția mediului și stabilirea unei ținte ambițioase pentru UE în 2050, ca aceasta să aibă o balanță neutră din punct de vedere al emisiilor de CO2. România ar trebui să privească cu foarte mare atenție aceste evoluții, dată fiind politica cel puțin reținută a Bucureștiului pe acest front.
De-asemenea, se pare că există o înțelegere comună asupra nevoii de a fi implementat un salariu minim la nivel european dar și pentru continuarea unei politici susținute de promovare a valorilor statul de drept sau a libertății presei.
Macron nu a pierdut ocazia să își reafirme sprijinul pentru Margrethe Vestager ca viitor vice-președinte a Comisiei Europene, după ce anul trecut, comisarul danez părea că are șanse mici să se mai regăsească într-un post la Bruxelles.
De partea cealaltă, noul șef al Comisiei Europene a folosit vizita de la Paris pentru a da un semnal cu privire la importanța unei relații transatlantice puternice. Jean-Claude Juncker își dorește să lase moștenire succesorului său un mandat de negociere pentru relansare unui acord de comerț liber cu SUA. În plus, von der Leyen a promis să stabilească o bună relație de lucru cu noul premier britanic Boris Johnson, în ciuda diferențelor clare de viziune dintre cei doi cu privire la Brexit. Ea părea gata să le acorde britanicilor o nouă amânare a datei de retragere din UE, ceea ce noul premier britanic a refuzat bombastic în primul sau discurs după confirmarea în noua funcție.
De ce Polonia este următoarea pe lista vizitelor
În presa germană a apărut informația că Angela Merkel l-a sunat personal pe premierul polonez Mateusz Morawiecki și i-a cerut susținerea celor din PiS (partidul la putere la Varșovia) la votul din Parlamentul European pentru Ursula von der Leyen. Cele 383 de voturi au constituit o majoritate la limită pentru noul șef al Comisiei iar acum, toți susținătorii cheie ai acestei arhitecturi fragile se așteaptă la ceva în schimb.
Vizita la Varșovia nu e lipsită de controversă. Politicile celor din PiS au determinat declanșarea mecanismului Articolului 7, ceea ce ar fi dus la suspendarea voturilor Poloniei în Consiliul UE, dacă Ungaria și România, spre exemplu, nu s-ar fi opus procedurii.
În plus, Ursula von der Leyen a afirmat în Parlamentul European că nu trebuie să existe niciun compromis atunci când vine vorba de respectarea legii, anunțând extinderea MCV-ului, într-o formă sau alta, la toate statele membre UE. Noul șef al Comisiei va avea de gestionat, în aceste coordonate, negocieri dificile în Polonia.
Cu toate acestea, von der Leyen a subliniat de mai multe ori că trebuie să existe o reconciliere între Est și Vest. Ce ar putea însemna acest lucru?
Atunci când a condus ministerul german al Apărării, Ursula von der Leyen a avut o retorică puternică îndreptată împotriva Rusiei. Așadar, Polonia ar putea să o pună la încercare pe noua președintă a Comisiei și să îi ceară garanții suplimentare că Varșovia nu va avea motive să se teamă pentru securitatea sa energetică. Tema privește mai ales evitarea unor efecte negative pe care construcția gazoductului Nord Stream 2 (care avansează constant) ar putea să le provoace asupra securității aprovizionării cu gaze naturale în Est.
Nu ar fi de mirare dacă, pe acest fond Polonia să aspire chiar la postul de comisar european însărcinat cu politicile de combatere a schimbărilor climatice și energie. La acest post pare că se gândește și România în contextul în care pentru acest post a fost vehiculat inclusiv numele actualului nostru ambasador la Bruxelles, Luminița Odobescu.
Banii europeni alocați agriculturii ar putea fi o altă temă de dezbatere cu Polonia. Din cauza Brexitului, bugetul financiar multianual pentru perioada 2021 – 2027 are de suferit serios. Există reduceri financiare la politicile de coeziune și la politica agricolă comună cuprinse, în medie, între 5% și 7%. Calculele Ministerului Investițiilor și Dezvoltării Economice din Polonia arată că Varșovia ar putea obține cu până la 10% mai puține fonduri de coeziune și cu 15% mai puțini bani alocați agriculturii.
În 2017, Polonia a fost cel mai mare beneficiar net de fonduri europene din UE, primind aproape cu 10 miliarde de euro mai mult decât a plătit. În schimb, cea mai mare parte a contribuțiilor totale la bugetul UE a venit din Germania, 19%, contribuția netă fiind de 12,8 miliarde de euro. În acest context, în special liderii din Nordul Europei cer ca acordarea de fonduri europene să depindă de respectarea statului de drept.
De ce Croația este importantă pentru Ursula von der Leyen
Într-o Uniune puternic divizată, von der Leyen a simțit nevoia să transmită nu numai un semnal de unitate, dar și să arate că proiectul european nu a rămas blocat. De-aceea a susținut prelungirea termenului limită pentru Brexit și s-a arătat, cel puțin declarativ, ca o susținătoare a extinderii UE în Balcanii de Vest, favorite fiind Macedonia de Nord și Albania. În primul caz, vor urma negocieri complicate cu noul premier al Greciei care, în campania națională, și-a construit o platformă ce include denunțarea acordului cu privire la schimbarea numelui acestei țări.
Extinderea UE depinde, însă, de un vot unanim în Consiliul UE iar acest lucru este dificil de obținut într-o Europă măcinată de scepticism și naționalism prost înțeles, la limita xenofobiei. Acest proces a fost, mai mereu, la discreția celor șase membri fondatori ai UE, Germania, Franța, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Astăzi, în ceea ce privește Balcanii de Vest, doar Germania pare să susțină extinderea, în timp ce Franța este ezitantă.
Tocmai de-aceea, Ursula von der Leyen trebuie să se asigure că va gestiona adecvat prima președinție a Croației în ianuarie – iunie 2020. Zagreb va începe mandatul la două luni de la instalarea noii Comisii iar autoritățile croate s-au grăbit să pună în dezbatere publică tema extinderii UE în Balcanii de Vest, parcă pentru a separa Serbia, vechiul rival din zonă, de plutonul fruntaș al statelor candidate, așa cum țările din Vișegrad au procedat cu România și Bulgaria în 2004.
