La Bruxelles se simt și astăzi vibrațiile politice provocate de respingerea lui Sylvie Goulard. Primul candidat al Franței pentru un post de comisar european în Executivul Ursulei von der Leyen a eșuat teribil, din două încercări, la testul audierilor din comisiile de specialitate ale Parlamentul European. A fost exemplul a ceea ce nu trebuie să faci dacă vrei să nu te prăbușești atunci când ajungi în cel mai important moment al carierei tale.
În calendarul inițial era programat ca săptămâna trecută, la Strasbourg, la sesiunea plenară a Parlamentului European să fie organizat votul de numire a noii Comisii Europene.
Evident, momentul, nu a mai avut loc, deoarece România, Ungaria și Franța au propus trei candidați neadecvați iar trei dintre portofoliile viitorului Executiv de la Bruxelles au rămas neocupate. Totul s-a întâmplat în contextul în care noua Comisie Europeană urmărește să adopte în primele 100 de zile un set de măsuri care vor influența direct competitivitatea economiei blocului iar Brexitul bate la usă (puteți citi, aici, mai multe detalii, în partea a doua a acestui material).
Eșecul candidatului Franței, Sylvie Goulard, a fost de departe cel mai răsunător întrucât prestația sa, umbrită de semnele de întrebare care planau asupra carierei sale, a contrastat cu importanța portofoliului pretins de Emmanuel Macron.
Sylvie Goulard a ajuns în fața Parlamentului European cu două probleme mari de etică. Era investigată de justiția franceză și de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) într-un dosar de angajări fictive la cabinetul ei de eurodeputat. În plus, i se mai reproşa şi activitatea pe care a desfășurat-o timp de trei ani, pentru un think-tank american, Institutul Berggruen, de la care a încasat peste 10.000 de euro pe lună în timp ce era de asemenea europarlamentar.
„Să spunem că doamna Goulard nu a fost suficient de convingătoare”
Comisiile de specialitate care au evaluat-o pe Sylvie Goulard au fost ITRE (Industrie, Cercetare și Energie), prezidată de Adina Vălean (PPE), IMCO (Piață Internă și Protecția Consumatorului), condusă de Petra de Sutter (Grupul Verzilor) și ECON (Afaceri Economice și Monetare), al cărei președinte este Irene Tinagli (S&D).
Pe Adina Vălean, singurul politician din Est care conduce o comisie de specialitate în Parlamentul European, am întâlnit-o săptămâna trecută, la Strasbourg.
Cu acest prilej am încercat să aflu, în cadrul unui dialog de 30 de minute, cum a reușit Sylvie Goulard să rateze oportunitatea de a ocupa, poate, cel mai important portofoliu din viitoarea Comisie Europeană, ce presupune gestionarea politicilor privind Piața Internă și Industria, cum poate fi găsit un echilibru între o economie competitivă și exigențele mai mari pentru reducerea emisiilor de carbon și spre ce direcție va evolua sectorul energetic, unul dintre cei mai importanți piloni ai unei industrii sustenabile. De fapt, la aceste întrebări trebuia să răspundă, la audieri, și Sylvie Goulard.
„Comisia pe care o conduc a fost implicată în mai multe audieri și am luat în considerare ce este de interes și constituie o prioritate din scrisorile de misiune pe care doamna Ursula von der Leyen le-a dat candidaților.” Așa a început să îmi explice Adina Vălean rațiunile care au stat la baza evaluărilor efectuate de eurodeputați pentru cei patru candidați care au trecut prin filtrul comisiei ITRE. Este vorba despre Margrethe Vestager (Renew), Sylvie Goulard (Renew), Mariya Gabriel (PPE) și Kadri Simson (Renew).
Și intrăm, direct, în subiect. „În cazul doamnei Sylvie Goulard, pentru noi a fost de maxim interes tot ceea ce înseamnă strategia industrială, competitivitatea și viitorul ei în Uniunea Europeană. Ne îndreptăm spre un viitor sustenabil și cu o economie cu emisii scăzute de carbon, iar acest lucru presupune un efort suplimentar de investiții. Într-un scenariu, poate amenința competitivitatea economică a industriei”, a detaliat Adina Vălean.
Dorința unor politicieni de marcă ai Uniunii Europene de a face din blocul european un lider în diminuarea emisiilor de carbon, mai ales într-o perioadă a războaielor comerciale și a unei lupte dure pentru supremație cu SUA și China în tehnologie și în gestionarea resurselor naturale, poate pune la grea încercare ambițiile economice ale blocului.
Adina Vălean îmi dă și un exemplu. „Era important să aflăm care a fost viziunea doamnei Goulard în ceea ce privește relocarea industriei emitente de dioxid de carbon în alte părți ale lumii.” De ce era important? Păi, dacă respectarea unor noi ținte de reducere a emisiilor de carbon nu vor ține cont de sustenabilitatea economică, multe sectoare industriale își vor muta afacerile în alte zone din afara Uniunii.
Înseamnă locuri de muncă mai puține și declanșarea unor efecte în cascadă în economia europeană pe care, astăzi, nici nu le bănuim. Iată un argument: „Există riscul ca noi să facem un efort mai mare în reducerea emisiilor în timp ce, în alte părți ale lumii, demersurile să nu fie atât de ambițioase”, explică Adina Vălean.
Totuși, care ar fi fost misiunea lui Sylvie Goulard în fruntea acestui portofoliu cheie și pe care ar trebui să o onoreze noul candidat al Franței, Thierry Breton? Așteptările pe care parlamentarii europeni le-au avut de la Goulard vor fi, în definitiv, aceleași și pentru Breton. Am încercat să aflu ce i-a lipsit, însă, pe scurt, lui Sylvie Goulard.
„Am încercat să identificăm – spune Adina Vălean – dacă domnia sa are o viziune privind competitivitatea industrială. Am încercat să culegem niște idei care să contribuie la crearea unor avantaje competitive pentru Uniunea Europeană în mediul digital și industrial, în raport cu piața globală și în raport cu alți mari jucători. De pildă, inteligența artificială este un domeniu care intră în responsabilitățile acestui portofoliu. Eu, una, aș fi spus că Uniunea Europeană are un avantaj competitiv în optică și în robotică așa că, împreună cu inteligența artificială, s-ar putea forma un cluster pentru dezvoltarea în UE a unor proiecte în aceste domenii.”
Poate, pe undeva, a fost de așteptat. Oficialii francezi au susținut că respingerea candidaturii lui Sylvie Goulard a fost rezultatul unui joc politic. Surprins că nu numai problemele de ordin etic au stat la baza deciziei de a respinge candidatura lui Sylvie Goulard, am întrebat-o pe Adina Vălean, dacă nu cumva, de fapt, Goulard nu a oferit răspunsuri adecvate nici la întrebările tehnice, care țineau de portofoliu!? „Pot spune că da, așa este, chiar dacă aceste întrebări au fost, cumva, ieșite din atenția publicului, deoarece au câștigat vizibilitate cele legate de etică”, a adăugat Adina Vălean.
„ Cele mai dificile momente au fost întrebările despre problemele de etică ale doamnei Goulard care veneau și reveneau. Cred că, din păcate, prima dată cel puțin, dumeaei a dat niște răspunsuri care, într-un anume sens, mai mult au deranjat ”
Adina Vălean, președintele comisiei ITRE
Ce mi s-a părut interesant este că tot acest proces de audiere al executivului european se bazează pe o procedură laborioasă și extrem de bine pusă la punct. Audierile nu au mers pe repede-înainte așa cum s-a întâmplat în Parlamentul României, de pildă, cel puțin în cazul ultimelor trei guverne. Dacă un candidat nu s-a încadrat în filtrul obiectiv al evaluării, adică să aibă o conduită etică și una de profesionist în domeniu, pur și simplu nu a trecut. Chiar dacă acest lucru a însemnat că, astăzi, Comisia Europeană este coordonată de vechea echipă a lui Jean-Claude Juncker.
Dar să revenim la Sylvie Goulard. „Nu am văzut din partea domniei sale, în contextul unui portofoliu atât de complex, dezvoltarea unor idei despre IMM-uri, despre viitorul competitivității sau al politicii spațiale. Toate acestea, conjugate cu o lipsă de angajare în ceea ce înseamnă strategia industrială, mi-au dat senzația că i-ar reveni un portofoliu mult prea vast, cu trei directorate generale, dintre care unul nou înființat pentru Fondul de Apărare European. Este adevărat că este specialistă mai degrabă în domeniul financiar, ori chestiunile legate de economia reală, de competitivitate sau de IMM-uri probabil că îi sunt puțin nefamiliare. Practic, cel mai puternic portofoliu de comisar a fost pus în balanță cu cea mai slabă pregătire a candidatului pe tematica respectivă. Deja nu mai este vina noastră”, completează Adina Vălean.
Însă, o întreb: trecând de aspectele de ordin tehnic, a fost un moment cheie când ați simțit că s-a rupt firul și colegii dumneavoastră erau convinși că doamna Goulard nu este un candidat potrivit?
„Cele mai dificile momente au fost întrebările despre problemele de etică ale doamnei Goulard care veneau și reveneau. Cred că, din păcate, prima dată cel puțin, dumeaei a dat niște răspunsuri care, într-un anume sens, mai mult au deranjat, ceea ce a făcut ca întrebările legate de etică să se tot repete. Dacă ajungi să spui că 10.000 de dolari pe lună pentru o consultanță de la americani înseamnă puțin… Cred că acestea au fost momentele tensionate și a fost păcat pentru că am vorbit mai puțin despre conținutul portofoliului. Dar, cei din sală s-au concentrat pe marginea acestor subiecte de etică și pentru că doamna Goulard a dat niște răspunsuri care au părut un pic arogante și nesatisfăcătoare!”
Cam acesta a fost sfârșitul carierei unui politician foarte cunoscut în Franța, una dintre țările fondatoare ale Uniunii Europene, într-un moment de cotitură pentru blocul european din mai multe puncte de vedere, atât economic cât și militar și geostrategic.
Dacă premierul maghiar Viktor Orban s-a mișcat rapid și a propus un nou candidat în persoana lui Olivér Várhelyi iar Franța l-a anunțat, joi, pe experimentatul Thierry Breton, totuși, cel mai dificil proces de selecție pare a fi cel din România, din cauza sarabandei de evenimente politice.
Am întrebat-o pe Adina Vălean ce ar fi făcut dacă ar fi trebuit ea să aleagă viitorul candidat al României. „Depinde foarte mult și de portofoliu. Eu am mai spus că ar fi trebuit să cerem unul mai puternic. Cred că este nevoie de susținerea tuturor pentru că, dacă nu există un sprijin transpartinic, se creează o impresie neplăcută pentru țara respectivă. Guvernul trebuie să-și asume un candidat valoros.”
