Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen au pariat pe o formulă veche la Bruxelles: că Franța este Franța și are un statut special. Acum, Macron cere ca von der Leyen să explice respingerea candidatului francez, Sylvie Goulard, după audierile din comisiile de specialitate ale Parlamentului European.
Președintele francez și președintele ales al Comisiei Europene au crezut că Parlamentul European, în semn de respect față de ce înseamnă Paris, o va confirma pe Sylvie Goulard ca un fel de super-comisar însărcinat cu supravegherea pieței unice și a politicii industriale a Uniunii Europene. Și aceasta în ciuda faptului că Goulard a fost un candidat neagreat care se confruntă cu două investigații care îi pun integritatea sub semnul întrebării.
În schimb, europarlamentarii au rescris scenariul. Aceștia au zdrobit, joi, candidatura lui Sylvie Goulard și au trimis un mesaj clar: Franța nu este diferită față de România sau Ungaria. Consecința? A devenit imposibilă preluarea de către noua Comisie a mandatului, prevăzută a avea loc la data de în 1 noiembrie. În plus, s-a creat o breșă în rândul liderilor UE care ar putea avea implicații de anvergură asupra deciziilor politice în anii următori.
Respingerea lui Goulard l-a uluit atât de mult pe Macron, încât ministrul său de afaceri europene, Amélie de Montchalin, a proclamat vineri că eliminarea din joc a candidatului francez este „o criză instituțională majoră” și „un eșec european”.
În ciuda avertismentelor repetate conform cărora nominalizarea lui Goulard era într-un pericol major, acestea s-au accentuat după performanța sa inițială, extrem de neconvingătoare, la audierea din 2 octombrie. Ursula von der Leyen a părut să nu înțeleagă faptul că Parlamentul European urma să respingă candidatul francez chiar și după o întâlnire cu liderii parlamentari ce a avut loc doar cu câteva minute înainte de votul final de joia trecută.
Imediat după eliminarea lui Goulard, președintele francez a cerut public ca von der Leyen să explice înfrângerea candidatului susținut de Emmanuel Macron, afirmând că aceasta l-a asigurat că Goulard va avea sprijinul celor trei grupuri politice principale pro-UE din Parlament. Vineri, un oficial diplomatic francez a declarat că von der Leyen a fost trădată de propriul său grup politic, PPE, și că disputele politice germane interne se revarsă în Bruxelles.
Pe de altă parte, unii oficiali ai PPE au insistat că politica germană nu a fost un factor. Ei au spus că Macron a fost în primul rând responsabil pentru că a defilat cu un candidat cu prea mulți scheleți în dulap și că Goulard și-a pecetluit propria soartă, nereușind să adreseze răspunsuri concludete în mod suficient la acuzațiile de utilizare greșită a fondurilor Parlamentului European și că a fost remunerată pentru un loc de muncă de consultanță pentru care a lucrat puțin, deși, în același timp, mai era și europarlamentar.
Deoarece procesul de vot a fost secret, este imposibil de știut exact modul în care deputații s-au aliniat împotriva lui Goulard. Dar, un oficial al Parlamentului European a spus că, în ciuda afirmațiilor de la Paris, cea mai mare opoziție nu a venit din Germania, ci din țările din est.
Macron și von der Leyen au părut, de asemenea, să nu conștientizeze apetitul de răzbunare în rândul unor europarlamentari nemulțumiți de rezultatul nominalizării fostului ministru al Apărării germane în fruntea Comisiei, fiind vorba inclusiv de conservatorii care cred că Weber ar fi trebuit să fie președintele Comisiei și de social-democrații care cred că postul ar fi trebui să fi fost ocupat de candidatul lor, Frans Timmermans.
