Liberalizarea marilor industrii din SUA, precum telecomunicațiile și energia, în anii ’70 -’80 a impulsionat concurența care a scăzut prețurile de consum și a stimulat inovarea produselor. Pe de altă parte, Europa a rămas în urmă cu prețuri mai ridicate la internet, abonamentele de mobil, biletele de avion și alte servici până în jurul anului 2000, când a început o inversare majoră a acestei tendințe. În mod surprinzător, atunci când UE a consolidat eforturile de liberalizare și antitrust pentru a-și deschide piețele pentru o concurență mai mare, Statele Unite au fost cele care au inversat traiectoria, relatează TechCrunch într-un material de opinie.
Potrivit unei noi cărți a economistului francez Thomas Philippon, “The Great Reversal”, viziunea americanilor conform cărora țara lor este un far al concurenței de pe piața liberă și Europa este o regiune suprareglementată pentru a se apăra de giganții corporativi letargici este depășită și poate inhiba capacitatea noastră de a conștientiza ascensiunea corporatismul în regiune.
Philippon, profesor de finanțe la NYU Stern, doctor în economie la MIT, a fost numit unul dintre primii 25 de economiști sub 45 de ani de către Fondul Monetar Internațional.
Pe baza datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), el a observat că SUA au, acum, mai multe reglementări care stau în calea deschiderii unei noi afaceri decât fiecare țară UE, cu excepția Greciei și Poloniei – o răsturnare completă de situație din 1998, când numai Marea Britanie avea mai puține reguli decât SUA.
Creșterea PIB pe cap de locuitor în UE a depășit-o pe cea a Statelor Unite în perioada 1999-2017. Pe baza egalități puterii de cumpărare, americanii au înregistrat o creștere de 7% a prețurilor (în raport cu rezidenții UE) pentru aceleași bunuri, datorată în mod specific marjelor de profit crescute ale companiilor cu concurență redusă.
Motivul acestei divergențe? Potrivit lui Philippon, titularii corporativi din SUA au obținut influență politică largă și au folosit-o pentru a) a înăbuși potențialele controale antitrust și b) a pune în aplicare regulamente care să împiedice întreprinderile să concureze împotriva lor. În consecință, sistemul de reglementare din SUA acordă prioritate intereselor titularilor în detrimentul concurenței pe piața liberă, spune acesta.
Mai mulți titulari, mai puține startup-uri
Philippon scrie că „Statele Unite au universități mai bune și un ecosistem mai puternic pentru inovare, de la capitalul de risc până la expertiza tehnologică”.
Ceea ce face el este este să avertizeze asupra unei schimbări sistemice a consolidării pieței din SUA, ceea ce duce la un număr mic de mari titulari care taxează prețuri ridicate, o prioritizare la nivelul întregii economii a răscumpărărilor de acțiuni în detrimentul investițiilor în inovație și în politici guvernamentale care inhibă concurența în rândul noilor veniți.
Există o tendință în ceea ce privește ridicarea mai multor bariere în calea antreprenoriatului de succes, prețuri mai mari pentru bunurile și serviciile pe care startup-urile le folosesc, o scădere generală a investițiilor corporative în noile tehnologii și mai puțini potențiali achizitori de startup-uri.
Există pe jumătate mai multe companii comerciale tranzacționate public în SUA decât erau în 1997, iar cifra de afaceri în topul celor mai mari cinci companii pe industrie a scăzut brusc de la sfârșitul anilor 1990.
Concentrarea pieței nu se datorează superstarurilor
În cartea lui Thomas Philippon este susținut faptul că o concentrare crescută a pieței ar putea fi rezultatul firmelor „superstar” a căror productivitate crescută este un câștig atât pentru acționari cât și pentru consumatori. Acest lucru s-a produs, într-adevăr, în anii 90, dar corelația dintre concentrarea crescută și productivitatea crescută s-a încheiat în jurul anului 2000 (cu excepția sectorului cu amănuntul).
Din anii ’60 până în anii ’90, companiile americane au investit în medie 20 de cenți din fiecare dolar din profitul operațional în investiții (cercetare și dezvoltare, cheltuieli de capital etc.). Din 2000, suma a scăzut la 10 cenți pe dolar. Cu o concurență redusă, companiile mari se concentrează mai puțin pe creșterea ofertelor de produse și mai mult pe extragerea profiturilor pentru acționari din operațiunile comerciale existente.
Marea tehnologie nu este exclusă
Companiile mari de tehnologie – în special Alphabet (Google), Amazon, Facebook, Apple și Microsoft – sunt în centrul mai multor capitole de analiză a lui Philippon, care respinge ideea că aceste companii sunt cumva fără precedent în raport cu companiile de frunte din deceniile anterioare din punctul de vedere al antitrustului. Ele reprezintă o parte mai mică din PIB-ul american și valoarea bursieră și au marje de profit similare. Efectele rețelei și economiile de scară care accelerează nu sunt concepte noi în economie – reglementările antitrust existente sunt capabile să se ocupe de aceste companii.
Cele mai importante companii din America sunt cele mai puțin competitive
Philippon recunoaște că centrul problemei Americii nu este eșecul acesteia de a reglementa în mod eficient Silicon Valley, este eșecul de a opri concentrarea sporită în industriile care modelează cel mai mult cheltuielile consumatorilor: asistență medicală, energie, transport și telecomunicații.
În timpul interviului, Thomas Philippon a estimat că această „mare schimbare de situație” din SUA a costat gospodăriile de mijloc lunar cu 300 de dolari mai mult pentru scumpirea bunurilor și serviciilor – concurența redusă a permis consumatorilor să crească marjele de profit în detrimentul consumatorilor.
Lipsa concurenței în aceste industrii contribuie la deteriorarea infrastructurii Americii. Peste 700.000 de californieni s-au confruntat cu pene de curent în ultimele săptămâni din cauza eșecului Pacific Gas & Electric de a face cheltuieli de capital care să mențină și să îmbunătățească activele. Majoritatea celor 15 milioane de persoane care locuiesc în zona de servicii a întreprinderii nu au unde să se îndrepte.
Prin ce se diferențiază Europa
Thomas Philippon susține că, un factor esențial în progresul relativ al Europei față de SUA, este independența mai mare a agențiilor de reglementare a UE, precum Direcția Generală pentru Concurență, față de influența corporativă sau politică. În negocierea cu privire la crearea acestor agenții, politicienii europeni s-au temut mai mult de agențiile care se află sub controlul altor țări membre decât se temeau de lipsa de influență asupra agențiilor. Reglementatorii au intervenit frecvent în fuziunile societăților chiar și atunci când politicienii din țările de origine ale companiilor au făcut lobby pentru a permite tranzacțiile. În industria tehnologică, UE a insistat asupra consumatorilor să își păstreze dreptul de proprietate asupra datelor lor și să aibă libertatea de a le lua cu ei pentru a trece la un serviciu software concurent.
Mai puțin legată de ciclurile electorale și de partidele politice specifice, independența autorităților de reglementare ale UE le permite să se retragă atunci când noile reglementări au consecințe nedorite. Philippon susține că autoritățile de reglementare din SUA nu reușesc să acționeze în primul rând din cauza îngrijorărilor că, dacă nu elaborează politica perfectă în avans, vor exista repercusiuni politice.
Influența mediului de reglementare este de vânzare în Statele Unite
Philippon afirmă că supraviețuirea politicienilor se datorează faptului că SUA s-a ocupat mai mult de strângerea de fonduri, iar majoritatea covârșitoare a acestei strângeri de fonduri provine direct și indirect din interese corporative. Primii 1% dintre donatori reprezintă aproximativ 75% din toate contribuțiile politice.
Testată împotriva controalelor antimonopol în UE, Philippon constată că scăderea numărului de acțiuni antimonopol în SUA (de către DOJ și FCC) a corespuns în mare parte cheltuielilor sporite pentru lobby care vizează DOJ și FCC. Fiecare dublare a cheltuielilor pentru lobby în SUA de către o industrie dată corespunde cu o scădere de 9% a controalelor antimonopol din acea industrie, iar astfel de cheltuieli pentru lobby s-au triplat în general din 1998 până în 2008. El citează, de asemenea, o carte din 2008 a profesorului de la UVA Christine Mahoney, constatând că majoritatea eforturilor de lobby în SUA de către corporații și asociații comerciale au succes, în timp ce majoritatea eforturilor de lobby din partea grupurilor și fundațiilor eșuează.
Ce ar trebui să reținem din “The Great Reversal”
“The Great Reversal” este o analiză în timp util a slăbirii regimului de reglementare al Americii pentru protejarea concurenței libere pe piață. Ascensiunea recentă a populismului ca forță motrice în politica americană a generat critici ale activiștilor din ambele părți conform cărora capitalismul este disfuncțional, că piețele libere au dat greș. Analizând această carte, totuși, ținta mai precisă a acestei critici ar trebui să fie, probabil, acceptarea corporatismului în detrimentul capitalismului pieței liber.
În cercul politicienilor și al analiștilor mass-media, politicile sunt denumite generic „pro-business”. Termenul vizează interesele adesea contradictorii ale celor mai mari companii ale țării și peisajul vast al întreprinderilor mici și mijlocii care concurează cu acestea. Conducerea politică din America a avut o abordare pro-corporativă în detrimentul antreprenorilor.
