Programul noii Comisii Europene, făcut public marți de președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, oferă primele indicii cu privire la modul în care aceasta intenționează să conducă organul decizional al Uniunii Europene în următorii cinci ani. Sugestiile sunt că se va concentra mai puțin asupra valorilor și statului de drept și asupra coeziunii în politicii economice. În schimb, poate, în mod nesurprinzător, va fi vorba despre multă politică, informează Bloomberg.
Comisia Ursulei von der Leyen a garantat o prezență numeroasă în ce privește numărul femeilor: 13 din 27 de membri, echilibrul de gen fiind aproape perfect. Dar este, de asemenea, diferită de comisia precedentă, condusă de Jean-Claude Juncker și prin faptul că există mai multe titluri fictive și mai puține portofolii clar definite.
În timp ce Jean Claude Juncker a numit un prim vicepreședinte și patru vicepreședinți, von der Leyen a nominalizat cu generozitate trei „vicepreședinți executivi” și cinci vicepreședinți. Unele dintre portofoliile pe care le-a distribuit comisarilor, în special din statele membre mai mici, sunt foarte inconsistente. De exemplu, Helena Dalli din Malta a primit „Egalitatea”, care făcea parte dintr-un domeniu mult mai mare supravegheat de Vera Jourova din Republica Cehă în comisia Juncker. Portofoliul de migrație și afaceri interne pare să fi fost împărțit în două. Vicepreședintele Margaritis Schinas, reprezentantul Greciei, va fi responsabil pentru „Protejarea modului nostru de viață european”, care se referă la politicile publice de migrație și integrare echitabilă. Ylva Johansson, din Suedia, se ocupă de responsabilitățile rămase în portofoliul afacerilor interne.
Logica din spatele proliferării titlurilor și a schimbărilor aduse portofoliilor nu este arbitrară. Fiecare lider național dorește ca reprezentantul țării sale în Comisie să obțină o poziție importantă, de preferat legată de economie. Ursula von der Leyen, propusă Parlamentului European de către liderii naționali, trebuie să țină cont de echilibrul de putere și de interesele dintre aceștia, dar să evite, de asemenea, să trateze în mod greșit partidele parlamentare majoritare. Națiunile mai mici primesc portofoliile rămase nedistribuite, cu excepția cazului în care fac parte din alianțele importante ale UE sau dacă comisarii lor ocupă poziții cheie în partidele transnaționale ale blocului.
Privilegiul celor mai mari
Cei trei vicepreședinți executivi reprezintă partidele parlamentare principale care alcătuiesc majoritatea centristă. Frans Timmermans, care a fost la un pas de a obține președinția Comisiei, dar care a pierdut din cauza opoziției acerbe din partea guvernelor naționaliste și populiste din Europa de Est, îi reprezintă socialiștii și democrații de centru-stânga. El a obținut portofoliul mediului și climei – domeniu pentru care și-a manifestat interesul în timpul campaniei pentru președinție, dar și un nou domeniu pentru cariera de diplomat. Jean Claude Juncker l-a considerat pe Frans Timmermans capabil să își asume orice funcție, iar Ursula von der Leyen pare să fie de aceeași părere.
Margrethe Vestager, din Danemarca, care va rămâne în funcția de șef al Direcției generale pentru concurență, dar care va deveni și autoritatea supremă în domeniul digitalizării la nivelul UE, este susținută de grupul liberal Renew Europe. Noul director executiv, Valdis Dombrovskis din Letonia, șeful serviciilor financiare în comisia Juncker, reprezintă Partidul Popular European. Întrucât acest partid deține majoritatea în Parlamentul European, a primit cel mai important portofoliu din spectrul economic al Comisiei.
Pozițiile de vicepreședinți mai puțin semnificative par menite în mare măsură să satisfacă egoul veteranilor politici europeni care doreau să avanseze. Schinas, din Grecia, care a fost purtătorul de cuvânt al Comisiei Juncker, se bucură de un atu important: este primul vicepreședinte al Comisiei din țara sa. Slovacul Maros Sefcovic, vicepreședinte al Comisiei precedente, a scăpat de retrogradare, chiar dacă portofoliul său – relații interinstituționale – nu prea justifică un titlu cu semnificație la prima vedere.
Probabil că Vera Jourova a fost numită vicepreședinte drept compensație pentru faptul că nu a primit o poziție economică importantă, așa cum și-au dorit ea și premierul ceh Andrej Babis. În schimb, a obținut vechiul portofoliu al lui Frans Timmermans, cel care l-a costat președinția: „valori și transparență”. Acesta este un cadou semnificativ pentru Grupul de la Vișegrad – alianța Republicii Cehe, Ungaria, Polonia și Slovacia – căreia Ursula von der Leyen îi datorează numirea sa.
Frans Timmermans a insistant constant ca țările din estul Europei să respecte standardele UE pentru statul de drept și a inițiat orice fel de acțiune politică și juridică posibilă împotriva reformelor din justiție în Polonia și Ungaria și a fost adesea critic pentru că Varșovia și Budapesta le-a acordat partidelor aflate la guvernare prea mult control asupra instanțelor. Iar Vera Jourova ar putea fi nevoită să continue în aceeași notă: asta ar putea strica relația Republicii Cehe cu vecinii și aliații cheie.
Celelalte două surprize ale lui Ursulei von der Leyen pentru Europa de est, menite clar să rezolve una dintre cele mai nefaste diviziuni ale UE în timpul mandatului lui Juncker, sunt portofoliul agriculturii pentru comisarul polonez Janusz Wojciechowski (Polonia este beneficiarul principal al subvențiilor pentru agricultură din UE) și portofoliul extinderii pentru Laszlo Trocsanyi, fostul ministru ungar al justiției nației. Aceasta înseamnă că omul care a justificat decizia premierului Viktor Orban de a construi un gard de 13 metri la granițele Ungariei cu Serbia și Croația va fi acum responsabil de integrarea Balcanilor de Vest. Ursula von der Leyen nu face din această problemă o prioritate
În cele din urmă, dorința noului președinte al Comisiei Europene de a fi pe placul tuturor poate a creat o sursă de tensiune internă. Sylvie Goulard a fost numit responsabil pentru politica industrială, promovarea pieței unice digitae și pentru industria de apărare și spațiu – o funcție atât de puternic încât nu necesită un titlu pentru consolare. Dar cu Franța care pledează pentru o politică de concurență mai relaxată a UE pentru a crea campioni industriali, Goulard va intra probabil în conflict cu Vestager, care nu susține acest scenariu.
