Premierul Marii Britanii are nevoie de un Brexit fără acord pentru înlăturarea lui Nigel Farage, dar reușește doar să provoace haos, ceea ce ar putea brusc să pună punct mandatului său.
Dacă premierul Boris Johnson pare mai degrabă încrezător și liniștit față de perpectiva unei prăbușiri a Marii Britanii din Uniunea Europeană fără un acord, rezultatul prezis de autorități va fi foarte costisitor pentru economia Regatului Unit – asta se întâmplă pentru că există o provocare mai mare pe care trebuie să o înfrunte.
În timpul discuțiilor cu cancelarul german Angela Merkel și președintele francez Emmanuel Macron înaintea summitului G-7, Boris Johnson și-a repetat dorința ca Marea Britanie și UE să ajungă la un acord care să îi permită Regatului să părăsească UE în 31 octombrie. Dar Boris Johnson nu s-a arătat dispus pentru un compromis, în special cu privire la situația graniței dintre Irlanda de Nord și Irlanda.
Partidul Brexit al lui Nigel Farage este departe de a avea reprezentativitate. Nu are niciun membru în parlament. Este posibil să fi atins un maxim în sondaje de când Johnson a preluat frâiele Partidului Conservator, dar ar putea reprezenta cu ușurință o amenințare pentru Conservatori dacă va câștiga o eventuală majoritate electorală. Cursa grăbită a lui Boris Johnson către un Brexit fără acord nu se referă atât de mult la obținerea unei atitudini îngăduitoare din partea Bruxelles-ului, cât la a-l ține la distanță pe Nigel Farage.
Dacă predecesoarea lui, Theresa May, ar fi reușit să obțină un compromis din partea Bruxelles-ului prin care s-ar fi stabilit un termen limită pentru activarea frontierei irlandeze – polița de asigurare încorporată în acordul care menține o frontieră deschisă în Irlanda prin rămânerea Regatului Unit în uniunea vamală a UE – Boris Johnson ar fi fost mulțumit. Acum premierul vrea să renunțe complet la această variantă, o abordare mult mai dură care a apărut relativ târziu în campania sa.
Această poziție a fost considerată de mulți, inițial, doar o mișcare de negociere, un semnal către Uniunea Europeană că amenințările sale în jurul scenariului fără acord erau serioase. Mai degrabă, a fost, probabil, o recunoaștere a faptului că ar fi greu să înlăture amenințarea ideologiei “faragiste” din rândul Conservatorilor, din moment ce nici el nu a fost fidel ideii unei ‘’separări curate’’, așa cum mai este uneori numită varianta Brexitului fără acord.
Partidul Brexit, care își va lansa, în curând, propriile planuri electorale, menține presiunea. După scrisoarea premierului britanic către UE, prin care a confirmat că nu poate accepta impunerea frontierei, dar că speră la un fel de compromis, Nigel Farage a izbucnit. El l-a avertizat pe Johnson că cea mai ușoară modificare a înțelegerii legate de frontiera irlandeză, dar acceptarea restului Acordului de Retragere, ar fi o trădare a votului din 2016 prin care s-a hotărât retragerea din blocul european. De asemenea, David Davis, un susținător al Brexitului, care a fost secretar pentru Brexit sub conducerea Theresei May, a avertizat că doar varianta renunțării la activarea frontierei nu ar fi suficientă pentru a încheia o înțelegere acceptabilă.
Simpatizanții Brexit – care nu și-ar fi imaginat în 2016 că vor susține o ieșire din UE fără acord – și-au schimbat din nou viziunea. Acum, este greu de întrevăzut un compromis care să nu fie considerat o trădare.
Insuficiența unui Brexit fără acord
Cu alte cuvinte, care este adevărata recompensă pentru realizarea unui acord în privința Brexitului din perspectiva lui Boris Johnson? Nigel Farage ar deveni o Greta Thunberg a cauzei suveranității. Marea Britanie va fi într-o continuă stare de urgență asupra suveranității. Guvernul va fi atacat din interior. Narațiunea trădării a început cu opoziția față de acordul lui May și a tot crescut de atunci și este posibil ca Johnson să fi hotărât (împreună cu consilierii săi de top și cu strategul politic Dominic Cummings) că doar un Brexit fără acord o poate nărui.
Un Brexit fără acord, desigur, nu rezolvă problemele. Marea Britanie va trebui să reînceapă negocierile cu UE foarte curând doar pentru a evita să se afunde într-o recesiune prelungită. Există riscuri grave, de la lipsa de alimente și medicamente și perturbarea transportului, până la pierderea investițiilor și închiderea afacerilor.
De asemenea, UE trebuie să depășească un obstacol dificil pentru a ajunge la un compromis. Încălcarea propriilor limite – în special în menținerea pieței unice – ar putea determina alți membri UE să înainteze propriile doleanțe, ceea ce ar crea o situația mai puțin agreabilă decât Brexitul fără acord din moment ce ar putea fi considerată o amenințare la adresa funcționării blocului european. Poziția adoptată de Irlanda conteaza foarte mult, având în vedere că are cel mai mult de pierdut în urma unui Brexit fără acord și că face parte din Acordul de la Belfast care a fost și motivul declanșator al inițiativei de activare a frontierei.
Susținătorii înfocați ai Brexitului consideră, acum, ieșirea fără acord, un test final al încrederii și vor intra în cursa următoarelor alegeri bazându-se pe acest lucru.
Nimic din toate acestea nu înseamnă că Boris Johnson ar prefera o retragere fără acord dacă ar exista un compromis acceptabil în joc. Doar că, în acest moment, un Brexit fără acord ar putea părea mai atrăgător din punct de vedere politic decât riscurile pe care ar trebui să și le asume pentru o înțelegere cu UE.
