Premierul Marii Britanii, Boris Johnson, a fost nevoit să ceară Uniunii Europene o prelungire a termenului limită pentru Brexit, rezultat pe care, l-a descris ca fiind mai rău decât a fi „mort într-un șanț”. Într-o evoluție extraordinară a evenimentelor care au urmat înfrângeri usturătoare din Parlament, Johnson a respins simultan solicitarea făcută către UE, declarând că întârzierea de trei luni va fi „corozivă”.
Boris Johnson a fost obligat de lege să ceară amânarea Brexitului, care ar fi trebuit să se producă la 31 octombrie, după ce parlamentarii au refuzat să voteze aprobarea acordului său negociat cu liderii UE. Într-o zi cu o dramă politică intensă la Londra, parlamentarii britanici au votat, în schimb, să amâne ratificarea acordului până când Parlamentul va aproba setul complex de legislație necesară pentru momentul când Marea Britanie va ieși, efectiv, din Uniune.
Johnson a arătat un dispreț profund pentru acest proces și a trimis o fotocopie nesemnată a scrisorii mandatate prin e-mail către președintele Consiliului UE, Donald Tusk. Această fotocopie a fost însoțită și de o scrisoare de întâmpinare a unui funcționar public superior care a explicat că scrisoarea a fost trimisă pentru a se conforma unei legi adoptate de Parlament luna trecută, destinată să prevină un Brexit fără acord.
Ulterior, Johnson a trimis o nouă scrisoare către liderii UE, în care a explicat de ce întârzierea Brexitului este o idee proastă. Ar fi „profund coroziv”, a scris el, potrivit unei surse a guvernului britanic. Tusk a declarat că a primit corespondența și că se va consulta cu alți lideri ai UE în privința următorilor pași.
Mai mulți oficiali guvernamentali s-au înfuriat în urma votului din Parlament, deoarece aleșii i-au refuzat lui Johnson șansa de a declara, sâmbătă, o victorie a Brexitului. După două zile de negocieri la baionetă cu liderii UE, Johnson credea că s-a întors cu un nou acord care i-ar fi asigurat voturile necesare pentru a-l trece prin Parlament, chiar și cu o marjă subțire.
Nemesisul lui Johnson se numește Oliver Letwin, un fost ministru conservator, expulzat din partid atunci când a votat legea care împiedică un Brexit fără acord. Amendamentul depus de Letwin sâmbătă și votat de Parlament a fost catalogat drept o „poliță de asigurare” pentru ca Marea Britanie să nu iasă din Uniunea Europeană fără un acord la 31 octombrie.
În conformitate cu legislația cunoscută sub denumirea de Benn Act, guvernul Regatului Unit a fost obligat să solicite o prelungire a procesului Brexit până la 31 ianuarie, dacă un acord de ieșire nu ar fi fost ratificat până la sfârșitul zilei de ieri.
Aceste dispoziții s-ar fi dovedit a fi insuficiente dacă Johnson ar fi reușit să obțină sprijin în Camera Comunelor pentru acordul său. Letwin și aliații săi, îngrijorați că un Brexit fără acord s-ar putea produce, totuși, la sfârșitul lunii octombrie, au decis să condiționeze ieșirea Marii Britanii din UE de aprobarea unei legislații complexe necesare pentru a adopta acordul de plecare.
Ceea ce este interesant este că modul contradictoriu în care Johnson a corespondat cu UE ar putea să-l debarce în fața unui judecător. Un caz similar trebuia deja să fie discutat luni la cea mai înaltă instanță din Scoția, Curtea de sesiune din Edinburgh, acesta urmând a fi primul episod dintr-o serie de acțiuni legale legate de Brexit.
