fbpx trusted online casino malaysia
europolitics
Bloguri

Europa, în sens invers: la Chișinău

Am avut ocazia la finalul lunii septembrie, pentru un week-end, să ajung în Chișinău, prima dată într-o capitală din afara Uniunii Europene, iar pentru a ajunge acolo am preferat varianta romantică și demodată a trenului. Aproape 600 de km pe traseul București – Iași – Ungheni – Chișinău, se pot parcurge în 14 ore din care 3-4 petrecute în vamă și la schimbatul ecartamentului (grupajului de 4 roți al vagoanelor) din cauză că în 1944, în plină ocupație sovietică, în Republica Moldova au fost refăcute căile ferate. „Prietenia”, cum e cunoscut trenul, pleacă din București doar în fiecare zi de luni, miercuri și vineri, seara la 19.05. Poate și din cauză că sunt mai multe microbuze care în mod cert parcurg distanțele într-un timp mai scurt.

Singurul tren pe ruta București – Chișinău e în circulație din 1992 și a fost recondiționat de mai multe ori în această perioadă. Totuși, la clasa I nu ai prize iar toaletele sunt de nefolosit. „Prietenia” e un tren maroniu-aurit. În compartimentele mici dar cu iz cochet găsești covorașe și perdele cu însemnele CFM (Calea Ferată din Moldova), primești lenjerie de pat și ștergar iar perna și pilota sunt bine ascunse în divan. Trenul, dotat cu vagon-restaurant (oferta de mâncare era simplă: crenvurști prăjiți, pâine și bere Chișinău sau Baltika), îți oferea într-adevăr posibilitatea unei întoarceri în timp, după cum, de altfel, așa am și simțit întreaga perioadă. A fost o întoarcere în istoria României dar într-un stat vecin vorbitor, în mare parte, de limbă română.

La sosirea în Chișinău, după experiența cu vameșii ciudați, interesați cu predilecție să afle dacă cineva se îndeletnicește cu contrabanda cu țigări și armament, însoțiți de o doamnă care întreba: „cum vă simțiți?”, am văzut o gară feroviară modernizată și elegantă. O primă impresie bună, urmată de experiența cursului valutar. În urma „jafului secolului”, așa cum a fost caracterizată dispariția unui miliard de dolari (13% din PIB-ul Republicii Moldova) prin intermediul creditelor neperformante oferite de Banca de Economii, Banca Socială și Unibank, un leu românesc a ajuns să fie echivalat cu 5 lei moldovenești. Raportul euro – leu moldovenesc era de 1 la 22,5. Problema era că am întâlnit un curs valutar extrem de fluctuant întrucât spre seară, cursul scăzuse de la 5 lei la 3,9 lei.

2

A urmat apoi experiența mersului cu autobuzul vechi dar curat, cu o vânzătoare de bilet care se plimba iute printre călători, prețul călătoriei fiind de 2 lei moldovenești. Chișinău, cu peste 800.000 de locuitori, este un oraș al marilor contraste. În zona periferică, pe orice loc gol de asfalt poți întâlni talciocuri cum erau și în România anilor `90. Se construiește și se reconstruiește mult, iar unele clădiri sunt abandonate încă din faza de șantier. Spre centrul orașului întâlnești hoteluri luxoase ce oferă servicii pentru turiștii care se tot lasă așteptați. Însă unele dintre ele sunt amplasate chiar în apropierea piețelor unde străzile erau în reconstrucție. Nu am observat niciun ambuteiaj, însă în trafic găseai fie Audi, BMW, fie Lada sau Moskvitch. Rare erau numerele de România precum și Loganurile. În drumul spre hotel am trecut printr-un talcioc unde se vindeau pui proaspăt jumuliți, brânză, legume alături de chiloți, șosete, vase, bibelouri. Pentru a putea vinde în piață, în condiții care să respecte cât mai mult normele sanitare ar trebui să plătești o sumă pe care vânzarea produselor, din păcate, nu o acoperă. Și, totuși, mirosul de proaspăt era îmbietor.

Oamenii sunt simpli, se putea citi tristețea pe chipurile lor. A fost destul de ușor să mă înțeleg cu ei pentru că tinerii sunt cu predilecție vorbitori de limbă română. Iar, spre deosebire de mine, care am mers mai mult de curiozitate, tinerii moldoveni sunt obișnuiți cu drumul spre România. Posibilitatea de a deveni bursieri ai statului român alături de alte facilități i-au atras pe mulți dintre ei fie în Iași, fie în București dar și în Cluj-Napoca. De curând a fost inaugurat trenul pe ruta Chișinău – Iași accesibil cât mai multor categorii de persoane dar care nu prea a avut căutare. Cei peste 170 km sunt parcurși în 3 ore din care jumătate sunt petrecuți în vamă.

3

Bătrânii, nostalgici, și cu pensia ca singur interes, sunt și rusofoni. Taxatoarea din autobuz, rusofonă, a reacționat ciudat când i-am vorbit în limba română. Regionalismele moldovenești ale limbii române sunt foarte prezente: deal, vale, sosul ajică, plata arendei la final de lună (gândul e la chirie, desigur) dau un farmec aparte acestor oameni. „Poate că sunt creduli moldovenii, acesta ar fi defectul lor”, îmi mărturisea Liliana Palihovici – vicepreședintele Parlamentului moldovean, „ei se gândesc la pensia lor și mai puțin la destinul generațiilor viitoare, dar după cum știți și-au creat imaginea de oameni serioși și muncitori în Uniunea Europeană”. Republica Moldova are doar 4 milioane de locuitori, incluzând aici și Transnistria dar 1,8 milioane sunt plecați fie în statele Uniunii Europene, fie în Rusia. Lipsa perspectivei, schimbarea greoaie spre Occident și amintirea luminii ce răsare de la Răsărit – mai bine prosperi cu Rusia decât ultimii în Europa, ca și „Jaful secolului”, i-au determinat pe moldoveni să iasă în stradă pentru ca reformele anticorupție să fie accelerate. Venitul mediu al unui salariat moldovean este de 200 euro iar o pensie de 50 euro nu acoperă cheltuielile. Inflația își spune cuvântul, însă show-ul merge mai departe, în ciuda embargoului parțial, impus de Rusia asupra fructelor. În prezent, războiul oligarhilor e în plină desfășurare iar „reformatarea coaliției de guvernământ de la Chișinău” e live (în acest sens, comentariul lui Armand Goșu, specialist pe spațiul estic, la RFI e pertinent.

Un oraș cu prețuri bune la restaurante, cert, dar e locul unde cașul nu e caș iar plăcinta cu brânză de vacă nu e dulce. Suveniruri se găsesc dar trebuie să negociezi pentru preț pentru că se lasă foarte mult din el. Pentru o plimbare cel mai indicat este parcul din centrul orașului iar statuia lui Ștefan cel Mare atrage mulțimi de tineri. Surprinzător, am găsit o librărie deschisă sâmbătă seara după ora 20, cu tineri căutând cărți. Atunci totul anunța doar începutul acestei lupte între moguli iar polițiștii îmbrăcați cu uniforme noi păzeau strașnic clădirea Parlamentului.

Astăzi, 29 octombrie 2015, Guvernul din Republica Moldova, numit în iulie, a fost demis prin moțiune de cenzură. Pentru corupție, pentru dispariția miliardului, pentru prăbușirea cursului valutar, pentru furtul de speranță – poate cea mai năprasnică lovitură dată moldovenilor. Toate aceste motive au fost invocate alături de multe altele. Însă, tradiția de a juca la limită, de a crea o democrație și mai originală ca în România anilor ’90 a fost, din păcate, menținută. 65 de voturi în favoarea demiterii guvernului, mult peste cele 51 necesare, au fost exprimate astăzi într-o încercare de reorientare a micii țări de dincolo de Prut. „Votul de aur” din penitenciar nu a apărut, aluzia clară a liderului Marian Lupu îndemnând la construirea, a câta oară???, a unei noi majorități pro-europene. Este însă de a dreptul ciudată alianța care a depus și votat moțiunea de cenzura, socialiștii, comuniștii și democrații. Ce urmează? Vlad Plahotniuc prim-ministru?

Republica Moldova este o țară atipică și zbuciumată. Istoria a dovedit cu fiecare prilej că lecțiile trebuie învățate pentru ca greșelile trecutului să nu se repete în viitor. La plecare am rămas cu convingerea că orice lucru e posibil în țara unde 13% din PIB au dispărut datorită corupției. Mi-am amintit de copilăria în orașul meu natal, cu autobuze vechi și talcioc, cu oameni care încercau să-și asigure supraviețuirea și cu mulți tineri plecați în căutarea unui Vest mai generos. Iar toate acestea se petrec în 2015, la doar 100 de km de granița de răsărit a Uniunii Europe.

Related posts

Alegeri prezidentiale Franta: Al doilea finalist va câștiga oricum!

Alexandru Ojica

Unde e Londra de altă dată?

Alexandru Ojica

Și dacă Uniunea Europeană și-ar redescoperi sufletul?

Alexandru Ojica

O țară slăbită și o Uniune nu tocmai unită

Alexandru Ojica

Secularizarea într-o cultură a dialogului (pluri)religios

Mihai Parfeni

Ce presupune noul deal pentru consumatorii de energie: consum flexibil, facturi mai mici și liberalizarea pieței

Corina Murafa

2 comments

avatar
uri adar Aderca October 29, 2015 at 6:33 pm

O carte poștală , în culori autentice !

Reply
avatar
uri adar Aderca October 29, 2015 at 6:36 pm

O carte poștală în culori autentice din Chișinău.

Reply

Leave a Comment

trusted online casino malaysia