Mariano Rajoy anunta cu multa siguranta ca recesiunea economica ar putea sa se incheie in Spania. Premierul Spaniei a facut aceasta declaratie, probabil, mai mult din rationamente politice decat economice. Nu este singurul politician. Si Francois Hollande, presedintele Frantei, a incercat sa le insufle conationalilor sai aceeasi doza de optimism. Nefondat.
Multi s-au hazardat sa anunte, in baza rezultatelor oferite de indicele managerilor de achizitii ca economia zonei euro se afla pe un drum de recuperare. Sistemul bancar, insa, tradeaza aceasta nota optimista.
Agentiile de rating retrogradeaza aproape in fiecare zi o sumedenie de banci care au raportat multe credite neperformante. Aceasta situatie este mult mai grava decat provocarile legate de calitatea activelor iar sistemul bancar devine din ce in ce mai vulnerabil.
Miza uniunii bancare este uriasa. Practic, Banca Centrala Europeana va separa bancile performante de cele neperformante iar bancile mari nu vor mai fi prea mari ca sa cada. Apoi, bancile insolvente, oricat de importante ar fi ele pentru sistemul bancar, vor fi nevoite sa declare falimentul obligatiunilor si al depozitelor nesigure.
Banca Centrala Europeana considera ca piata financiara se va insanatosi iar costurile publice vor fi limitate. “Toate institutiile financiare vor putea sa falimenteze in anumite conditii, pastrand siguranta si stabilitatea sistemului bancar.”
BCE ar putea sa se joace cu focul. Toata lumea stie cum a inceput criza economica din 2008: marele faliment al lui Lehman Brothers. A fost singura mare banca ce nu a putut fi salvata, dupa ce AIG si Bear Stearns au cazut in plasa de siguranta in ultima secunda.
Incubatorul unde acest principiu a fost pus in practica este Cipru, acolo unde sistemul financiar este stabil pentru ca a murit. BCE-ul stie cat de putred este sistemul bancar, dar oamenii care isi au depozitele in banci nu au habar. Si exista doua modele de a “rezolva” aceste banci insolvente: Dexia si Banca Populara a Ciprului – ajutor financiar total vs iesirea totala din joc.
In cazul Dexiei, aceasta a beneficiat de o injectie de capital de 6,4 miliarde de euro din partea guvernelor Belgiei si Frantei iar datoriile, in valoatre de 150 de miliarde de euro, au fost garantate 60% de guvernul belgian, 36,5% de cel francez si 3% de cel luxemburghez.
In schimb, Banca Populara a Ciprului, a doua din regiune, va avea o soarta diferita de cea a Dexiei. Banca a fost recapitalizata de statul cipriot in iunie 2012 si va fi impartita in doua: o parte buna, care va ramane in continuare functionala si care va avea active sanatoase si care va fuziona cu Banca Ciprului. Activele toxice vor fi insa lichidate.
Daca ar fi sa ne luam dupa agentiile de rating, practic, banci precum Banca Ciprului, de altfel, Allied Irish, Banca Nationala a Ciprului, Siena Monte dei Paschi, Espiritu Santo, Caixa, Commerz sau Dexia ar trebui sa aiba aceeasi soarta ca cea a Bancii Populare a Ciprului.
Pe de alta parte, marimea sectorului bancar este o alta cauza de ingrijorare intrucat valoarea pasivelor acestor banci ajunge la 250% din PIB-ul zonei euro. A pune, insa, capital proaspat in niste banci care nu pot sa scoata profit este ilogic si nesustenabil, in acelasi timp.
A tine un sistem bancar nesigur presupune costuri mari. Aceste banci al caror viitor este incert continua sa imprumute bani deponentilor dar ezita sa mai acorde credite pentru companii sau unor noi proiecte. Sunt acele banci zoombie care nu sunt nici atat de slabe incat sa se prabuseasca dar nici atat de puternice incat sa iasa din criza.
Din pacate, problema nu poate fi lasata la latitudinea pietei intrucat o banca fara un model de afaceri viabil nu se poate scufunda incet, precum Titanicul, si apoi sa dispara. Mai intai, ii va scadea pretul actiunilor, dar clientii sai nu vor afla despre aceste dificultati decat atunci cand va fi prea tarziu. Aici este rolul uniunii bancare ce va trebui sa intervina in forta atunci cand va porni cursa contracronometru de salvare a sistemului financiar.
